„ori de cîte ori se îndrăgostesc doi oameni, de fapt sunt 4: iubitul, iubita și imaginile lor despre celălalt. primii doi sunt reali, iar ultimele două sunt simple vise, fantezii care prind viață numai datorită celor doi care le proiectează. mai devreme sau mai tîrziu, cînd visul se spulberă, imaginile dispar și rămîn numai cei doi parteneri. abia acum apar dificultățile. fiecare aruncă responsabilitatea asupra celuilalt pentru spulberarea visului său: din cauza lui (a celuilalt) s-a întîmplat totul.”
„de multe ori sunt suficiente doar cîteva secunde pentru ca transformarea să se producă. acum ești îndrăgostit, iar în secunda următoare o urăști. persoana rămîne aceeași, dar proiecția ta asupra ecranului ei se schimbă. dacă ai privi cu atenție ți-ai da seama că nu persoana se transformă. tu ești cel care proiectează asupra ei două realități diferite. atunci cînd proiectezi asupra ei iubire, femeia ți se pare minunată. dacă proiectezi asupra ei ură, ea ți se pare hidoasă. în realitate ea nu este nici una nici alta. de fapt, nici nu ai văzut-o cum arată.”
„vouă vă place de cineva numai dacă vă permite să vă întăriți egoul. dacă el devine un ecran, pe care vă puteți proiecta propriile vise, el este pe gustul vostru. dacă se adaptează la visele voastre, îl simpatizați de-a dreptul. dacă nu vă permite să visați sau nu se adaptează așa cum ați dori la visele voastre, îl antipatizați. dacă nu se potrivește cu rolul pe care i-l atribuiți în scenariul pe care îl visați, dacă vă încurcă, îl respingeți. vouă vă plac ecranele pasive, nu cele active. voi sunteți cei care creează scenariul, iar ceilalți trebuie să se adapteze la el.”
! 