despre prietenie

„Prietenia este confortul inexprimabil de a te simți în siguranță alături de cineva, fără a trebui să-ți cîntărești gîndurile, nici să-ți măsori cuvintele…” 

apus de soare în Luncă

tindem să confundăm lucrurile. să le amețim, să facem o ciorbiță sau o tocăniță sau un ghiveci simpatic din tot ceea ce ni se întîmplă.

înclin să cred că lucrul cel mai important este să putem fi noi înșine. fără ajustări, fără tăieturi, fără prelungiri artificiale. doar noi. așa cum suntem. cu esența noastră. cu autenticitatea noastră. chiar dacă nu dăm poate cel mai bine așa.

am făcut o mică escapadă cu motorul. ca pe vremuri. 🙂 am condus, am fost atentă la curbe, la unghiul de înclinare, la mersul în coloană (chiar dacă era o coloană formată doar din 3 motoare). am admirat apusul de soare de la Ozun. care s-a prelungit cu apusul de soare din Lunca Cîlnicului. fraților, nu era apusul din oia. cel pentru care o mulțime de furnicuțe harnice de oameni se cocoață pe toate stîncile să prindă cel mai bun unghi de vizionare. prin ochiul lor sau cel al aparatelor de toate tipurile. nu. nu era nimeni. eram eu pe motor, cu ochii la șosea (șușa :)), aruncînd ochiade furișe în partea dreaptă unde soarele apunea frumos. n-am făcut poze cu te miri ce aparat. am fotografiat în minte. n-am cum să vă arăt nicio poză.

șoseaua din fața ta, pe care o vezi din spatele vizierei pline de insecte, în timp ce îți simți brațele obosite, corpul obosit, ochii obosiți,

apusul care se pregătește numai pentru tine,

libertatea pe care o inspiri,

frustrările pe care le expiri,

run, baby, run.

nu alergi spre fericire, ești fericire.

înclin (ca la o curbă periculoasă) să cred că nu trebuie să fim altfel decît suntem. nu avem voie. nu avem dreptul.

principala responsabilitate o avem față de noi. să ne simțim confortabil în pielea noastră. e esențial. după aceea putem vedea și ce este cu ceilalți din jurul nostru. doar după aceea. cînd putem să îi observăm pe ceilalți obiectiv, fără să facem din ei cele mai bune pretexte pentru a ne ascunde de noi înșine.

cred în bine, în confort, în apusurile de soare, în hohotele de rîs și în viața care merită să fie trăită, din care trebuie să te înfrupți ca dintr-un măr copt.

asta e blonda din poiată 🙂

 

iartă!

e de demult. pare anacronic, desuet, perimat, demodat.

dar nu e așa. e acut, acum și aici. atît.

 

doi ochi

una hirundo non facit ver

cu o floare nu se face primăvară.

doar vară. plină și călduroasă vară.