sunt 6 zile de cînd nu am mai scris nimic pe blog. o pauză atît de lungă, nemotivată obiectiv, nu cred că am mai avut. mă întreb dacă cititorii mei au observat treaba asta. și dacă au observat ce au gîndit. și de ce. iar dacă nu au observat, tot de ce.
încerc să stabilesc dacă sunt un om superficial. am oare o motivație profundă pentru încrîncenarea de a nu mă readapta social? cel puțin, nu încă. există ceva profund/ autentic sau e doar o toană/ o fiță/ un plictis sub formă de indice al superficialității. nu știu. îmi place să mă plimb pentru că tuturor ne place să ne plimbăm? pentru că vreau să fug? pentru că aleg varianta cea mai ușoară? pentru că vreau o demonstrație exhaustivă a faptului că se poate și așa? că munca e pentru negri și tractoare? vă rog, nu aruncați cu pietre în pianist. olandeza zburătoare/ portugheza veselă/ cubaneza fierbinte nu are nicio vină. nu are niciun țel. niciun targhet. nicio perspectivă. în afara unui size the day destul de fumat. să se fi inversat vorba de pe magnetul de pe frigider? ”nu voi fi un om extraordinar pentru că am dreptul să fiu unul obișnuit?” …. ???
un lucru am învățat însă cu siguranță: „nu știu, domnule, nu știu. dacă aș ști, ți-aș spune.”
azi am primit cadou un măr. „cel mai frumos măr din pom, pentru fiica mea mijlocie specială”. așa mi-a spus tata.
mănînc un măr absolut autentic din grădina părinților mei. cei mai frumoși părinți din lume 🙂
! 