mi se spunea blondi

vin ploile 2

In Jurnal cultural on Decembrie 3, 2011 at 12:04

după ce am terminat romanul lui Bromfield, o expresie mi-a venit în minte și s-a încăpățînat să rămînă acolo. o voi expune aici, în ciuda aerului absolut anacronic pe care îl are: o carte despre oameni și pentru oameni. bun, vă rog să treceți de senzația de clișeu grosolan pe care o veți încerca la citirea sintagmei de mai sus. pentru că am de gînd să mai spun încă ceva: o carte despre viață. știu că mi se va reproșa că poate jack london, în colț alb, nu a scris neapărat o carte despre oameni,🙂 dar a scris cu siguranță o carte despre viață. și că ceea ce spun eu, sunt chestiuni care se pot lega de orice carte scrisă. accept ideea aceasta. dar o să încerc să explic pe scurt de ce nu am căutat altceva care să exprime romanul vin ploile.

acțiunea se petrece în India. personajele sunt din diverse caste indiene, dar și din america, din anglia, din scoția. există o anume împărțire în personaje bune și rele. (iar aveți senzația că o ard în comentarii imberbe?🙂 dar personajele nu sunt cu teză și nici romanul nu este cu teză. personajele cele mai bune, au slăbiciuni. personajele rele au revelații care le transformă. poate nu substanțial pe toate, dar potențial de îmbunătățire există întotdeauna. india ca țară este văzută ca un amalgam de mirosuri, căldură, boală, moarte, descompunere, viață sălbatică, mîndrie, resemnare, fatalism.

cartea este despre oameni. oameni cu puteri, dar și cu slăbiciuni. oameni surprinși în diverse ipostaze. oameni care se schimbă. oameni care trăiesc. oameni vii. oameni capabili să treacă de la cele mai elegante ținute, la o rochie de stambă (lady Heston). oameni incapabili să lupte, atunci cînd apare greul. oameni obosiți de un trai prea bun, dar steril și apăsați de sterilitate, ca de un cancer virtual. dar care se poate vindeca. (Tom Ransome) oameni frumoși (Maiorul) și urîți (Miss MacDaid).

cartea este pentru oameni datorită umanismului extraordinar de cald care transpare din rîndurile ei. autorul își iubește fiecare din personaje cu o dragoste nebună. acest lucru nu îi împiedică judecată. ochiul critic este larg deschis și țintuiește fiecare persoană care defilează în carte. critica nu întîrzie niciun moment să apară, dar este o critică plină de căldură și de dragoste. autorul găsește de fiecare dată soluții. viața este o soluție. moartea este o soluție.

dragostea de oameni și de viață îmbibă fiecare rînd al cărții. de aceea se citește cu o voluptate rară.

ar mai fi de menționat încă un aspect. situațiile critice sunt absolut necesare în viață. crizele sunt cele care aparent ne opresc/ ne blochează, dar în realitate ne  împing să mergem mai departe. binele este călduț. fericirea durează o mini secundă. în condiții de bine și de fericire nu se pot realiza lucruri mărețe. revelații nu prea există. dorința de acțiune dispare. adevărata revoluție sprituală o trezește în fiecare din noi o situație care pare cruntă. în roman, un cutremur zdravăn de pămînt, urmat de o inundație care face 9 mii de victime, constituie – paradoxal – cele mai bune lucruri din viața cîtorva din personajele principale. pentru că în acest mod brutal se sfîșie toate straturile de protecție și de aparență. și se ajunge direct în esență, în autenticitate. oamenii rămîn goi. dar dragostea scriitorului îi ferește de penibil, de caraghios. îi salvează.

spor la lectura!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: