mi se spunea blondi

la paradisul femeilor

In Jurnal cultural on Noiembrie 14, 2011 at 12:27

am citit „la paradisul femeilor”. acum vreo 15 ani am citit și „în pîntecele parisului” de același autor, emile zola. țin minte că atunci cînd am citit „în pîntecele parisului” îmi era în permanență foame. zola descria cu o acuratețe extraordinară halele din paris. cele de legume, care îmi dădeau o vagă senzație de foame, cele de carne și mezeluri, care mă făceau să îmi fie foame de-a binelea, cele de pește. ajunsă în acel punct al lecturii, mergeam la bucătărie și îmi făceam un sandwich cu ce găseam prin frigider. și apoi continuam.

„la paradisul femeilor” conține aceeași acuratețe și frenezie a descrierilor. deși de data asta e vorba de un magazin în care se găsesc tot felul de materiale, dar și haine și accesorii pentru femei. interesante sunt notele explicative cu referire la diverse tipuri de material. poplină e unul din termenii care îmi vin acum în minte. să vă spun ce înseamnă? sinceră să fiu, am uitat🙂 dar am putea să ne uităm în dex.(țesătură lucioasă de bumbac mercerizat, cu firele de urzeală mai subțiri decît cele de băteală. nu știți ce e aia băteală, așa-i? băteala nu e, în cazul acesta, capcana folosită la prinderea șoarecilor, ci firele care se introduc cu suveica prin rostul urzelii pentru a obține țesătura).

am citit ușor. mi-a plăcut și modul în care a fost scrisă povestea de dragoste. chiar dacă totul este puțin cam clasic/ moralizator: ea îl iubește, dar nu îi va ceda. el nu o iubește la început, dar vrea să o aibă. încearcă să o cumpere, să o seducă. pentru că nu o poate avea (ca pe toate celelalte), se îndîrjeste și apoi, treptat, începe să o iubească.  în final, o va cere de nevastă. doar în acest cadru absolut legitim dragostea lor urmează să se împlinească. e un altfel de basm al cenușăresei sau al rățuștei celei urîte. iar denis (personajul feminin principal) ne demonstrează și că cine are voință, va izbîndi întru final. ceea ce poate părea desuet, dar e scris atît de bine și de autentic, încît lectura place și convinge. sau măcar place.🙂

interesantă și succesiunea de lecturi: „la paradisul femeilor” după „unsprezece minute”. atitudini total diferite ale personajelor feminine. dar aceeași finalizare. dragostea adevărată apare și învinge. nice.😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: