mi se spunea blondi

agonie și extaz 2

In Jurnal cultural on Noiembrie 2, 2011 at 11:10

”dar cum rămînea cu calitatea lucrării? avea în măduva oaselor nevoia de a crea cel mai bun lucru pe care îl putea face, de a crea cu mult deasupra posibilităților, pentru că nu putea fi mulțumit cu nimic care nu era nou, proaspăt, diferit, aducînd ceva în plus pentru artă. nu făcuse niciodată un compromis împotriva calității. integritatea  lui ca artist și ca om era stînca pe care își construise viața. dacă spărgea acea piatră cu indiferență, dînd mai puțin decît tot ce avea mai bun, dacă se mulțumea cu o treabă de mîntuială, atunci ce-i mai rămînea?”

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: