mi se spunea blondi

agonie și extaz

In Jurnal cultural on Octombrie 31, 2011 at 13:42

„piatra lucrează cu tine. se descoperă singură. dar să o lovești cum trebuie. piatra nu e potrivnică dălții. nu este rănită de ea. e în natura ei să se schimbe. fiecare piatră își are propriul caracter. acesta trebuie înțeles. ai grijă de ea, sau se va sparge. nu permite pietrei să se distrugă. piatra se dăruiește celui care este îndemînatic și o iubește.

prima lui lecție (michelangelo) fusese că puterea și rezistența erau în piatră, nu în mîini sau unelte. …

dacă piatra era lovită și blestemată, grăbită sau tratată cu repulsie, aceasta își acoperea miezul moale cu un văl dur. putea fi strivită sub violență, dar nu putea fi forțată să se conformeze. se dăruia simpatiei, devenea mai luminoasă și mai strălucitoare, căpăta forme fluide și simetrice.”

„arta are o calitate magică: cu cît este consumată de mai mulți, cu atît trăiește mai mult.”

„dar mie îmi place să fac lucrurile pe care tu le consideri nimicuri. nu totul trebuie să fie profund și etern. un carnaval sau o petrecere sunt importante pentru că le oferă plăcere oamenilor și plăcerea e unul din cele mai importante lucruri în viață, la fel ca mîncarea, băutura sau arta.”

ps. lectura acestui roman este extaz.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: