mi se spunea blondi

parte de carte cu monede de 5 bani… zgîrcenie, criză sau, pur și simplu, bani?

In Jurnal de zi cu zi on Octombrie 28, 2011 at 19:31

aflîndu-mă de prea mult timp cu capul în laptop, decid să mă îmbrac și să fac o tură de cartier. (nu, nu parfumul ăla fain, cartierul meu, steagu.) o iau pe zorilor, trec prin fața bodeguței sugestiv denumită găinușa răvășită și intru la mic.ro să mai văd niște cărți. rețin cîteva titluri, plec de acolo fără să cumpăr nimic. mai fac vreo cîteva sute de metri.

friguleț. îmi îngheață urechile. pornesc spre casă. evident că mă cocoț din nou pe laptop, adică – mă urc pe net. ce tare devine limbajul: dai jos filme de pe net, urci poze pe blog. în fine, gugălesc de zor (ăsta e de la google, da? m-a apucat romanizarea excesivă a limbii). să revenim: caut pe blog ce-i cu agonie și extaz. excelent. e o carte (de fapt sunt două volume) cu viața lui michelangelo buonarroti. ador biografiile. o să merg să o cumpăr.

mă uit și pe roșu și negru, pe care tare cred că am citit-o, că îmi sună cunoscut micuțul julien sorrel, gata să se îndrăgostească de oricine trebuie. deci pică. înainte să înșfac fîșul de schi, mă uit prin tenacurile de cărți care așteaptă de vreo doi anișori să le așez într-o bibliotecă (dar nu e biblioteca deocamdată…) și dau de adam și eva pe care doream să o recitesc, de un dicționar cu expresii în germană și de alte două cărți promițătoare. iupiii. am de lecturat, nu glumă.

bun. pregătesc banii, scot 12 lei și constat că îmi mai tb un leu. un leu, dragii mei. mă învîrt prin casă. ce să fac? ce să fac? și deodată evrika! am o colecție de monede de 5 bani pe hol. am zis că banii nu se aruncă și am tot pus acolo monede de 5 bani. mă duc repede să le număr. sunt 20 de monede  de 5 bani și încă 4 de 1 ban. adică aș avea leul ăla. dar cum să merg la vînzătoare cu pumnul de monede de 5 bani? bine, pot să îi las bonus și cele de 1 leu. deși mi-e rușine. încerc să mă îmbărbătez spunîndu-mi că sunt tot bani. degeaba. pățesc ca și atunci cînd aveam bonuri și tb să plătesc cu ele într-un restaurant. și mi se părea penibil tare. bonurile sunt eventual de plătit în carrefour. acuma nu mai am problema asta, că nu mai bonuri… hmmm. plec. fie ce-o fi. alt leu nu am acum de unde să găsesc. ajung în mic.ro.

femeia mă recunoaște. iau glorioasă cele două volume de agonie și extaz, o întreb dacă trebuie să îi dau 13 lei, ea confirmă, scot cele două bancnote de 1 leu, cea de 10 lei si trec la agonie, în timp ce scot pumnul de monede, îmi cer mii de scuze, îi spun vînzătoarei că poate ei îi trebuie și îi întind monedele. se uită la ele, se uită la mine și apoi începe să le numere. e bine. uf. trec la extaz. o întreb dacă nu știe ceva de dr. jivago și începem să discutăm despre cărți. cred că m-a iertat. am aflat chiar și cartea ei preferată: vin ploile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: