mi se spunea blondi

evocar almada portugal

In Jurnal de zi cu zi on Octombrie 11, 2011 at 21:16

acum un an eram în portugalia. cred că tocmai ce servisem o cafeluță în fața oceanului la costa da caparica.

acum sunt în vîrful patului, sub o plapumă și o pătură și mă pregătesc să îl citesc pe maupassant. am servit un ceai cu scorțișoară, miere și multă lămîie.

mi-e dor de bacalhau a bras🙂

unde voi fi oare peste exact un an?

răbdare, nu?😉

  1. Ce este timpul? Scurgerea tăcută a unor fire de nisip… Ocolul pe care-l face Luna în jurul Pământului şi ocolul Pământului în jurul Soarelui… Primul rid al omului matur şi primul strigăt al noului născut. Un velier care dispare în larg. Într-un vechi cimitir de ţară, sub un chiparos întunecat, un nume necunoscut, săpat pe un mormânt, un nume pe jumătate şters de vânt şi de ploaie. Natura care moare în fiecare iarnă şi renaşte în fiecare primăvară. Vaporul care intră în port, după o lungă călătorie, soldatul care se întoarce din război.
    Marie-Anne Desmarest

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: