mi se spunea blondi

succes la/ în muncă

In Jurnal de zi cu zi on Octombrie 8, 2011 at 17:20

mda, interesantă treaba cu munca.

e clar că ne trebuie, pentru a ne asigura o bază materială/ financiară (corespunzătoare – ce anume o fi însemnînd asta) și pentru a avea o activitate care să ne pună neuronii în mișcare.

dar, la fel de clar este că suntem influențați de societate, în sensul în care vom căuta tot mereu să facem ceva care dă bine la public. cînd ești întrebat ce faci, una e să răspunzi că ești manager la o multinațională, medic șef la o clinică particulară din California, ori consilier la ONU și alta e să spui că ești strungar, vînzătoare într-un mic magazin de cartier sau ungătoare🙂 prestigiul social pe care ți-l asigură un anume tip de muncă la un anume tip de firmă/ organizație, nu este deloc de neglijat.

și lucrul acesta poate fi foarte periculos pentru că ne poate îndepărta total de ceea ce ne place cu adevărat. s-ar putea chiar să nu mai știm deloc ce anume ne place cu adevărat, pentru că ne izbim de rețete și de clișee, iar mintea noastră nu e antrenată să poată trece dincolo de ce anume ne dictează timpurile, societatea și … moda, că este cel mai de succes.

de fapt și treaba asta cu succesul este una relativă. ce înseamnă succes?

o casă mare cu piscină? (costuri enorme de întreținere, multă curățenie, facilități de care probabil că nu ai timp să te bucuri mai niciodată și să nu uităm ce înseamnă să dai zăpada din fața curții pe timp de iarnă :))

o mașină cît mai scumpă? (costuri de întreținere, de asigurare, de combustibili, impozit crescut, griji crescute, risc ridicat de amenzi, adică … stres)

un post de conducere într-o bancă? (lipsa totală de confort de vreme ce porți toată ziua costum și pantofi, lipsă de timp, rigiditate – pentru că trebuie să te comporți conform fișei postului în cea mai mare parte a timpului)

mulți bani? (griji cum să îi faci să fie și mai mulți)

deci, discutabilă treaba asta cu succesul. nu neapărat greșită rețeta de mai sus. dar atacabilă, mă rog, discutabilă, în fine, relativă.

cred că cel mai important este să reușim să ne dăm seama ce vrem cu adevărat. nu ce ni s-a impregnat în creier că trebuie să vrem. deși, dacă vrei să ieși din schemă, s-ar putea să regreți comoditatea de netăgăduit a unui job sigur și călduț. versus gînditul intens: ce vreau eu să fac. ce e important pentru mine. stai, stai, cine sunt eu??

🙂

  1. as adauga ceva.
    Succesul nu este intotdeauna ceea ce crezi ca este, cum zici tu, ceea ce ni s-a impregnat pe creer. Keep your eyes open. S-ar putea sa iti dai seama ca succesul este ceva cu totul neasteptat. S-ar putea sa descoperi o reteta a succesului la care nu te-ai fi asteptat.

    bafta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: