mi se spunea blondi

atenție, avertizare meteo. cod colorat…

In Jurnal de zi cu zi on Mai 17, 2011 at 13:55

nu cred în codurile emise de meteorologi. bine, pentru a fi cît se poate de corectă, trebuie să spun că nici nu prea am acces la ele, dat fiind faptul că nu am televizor acasă, iar radioul e folosit pe post de zgomot de fond. și totuși, am văzut de ceva timp că se poartă coduri de diverse culori, aidoma stegulețelor pe care le ridică salvamarii vara la mare.

nu știu dacă pentru ieri s-a emis vreun cod de avertizare meteo, dar aseară am prins o ploaie torențială, o rupere de nori, mai bine zis, care s-a soldat cu ruperi de bucăți din asfalt, cu un fluviu care cobora vijelios, făcîndu-și loc în șoseaua principală din Săcele, care devenise brusc o piscină tulbure și plină de curenți. iar mașinile se opriseră cuminți și înfricoșate și așteptau. ce anume? să oprească cel de sus robinetul deschis spre maxim…

ce înseamnă natura dezlănțuită. în timp ce priveam șuvoaiele de nestăpînit, mă gîndeam la om, la cît de mare este, la ce conturi generoase poate avea în bancă, la ce haine de superfițe poate să poarte… în condiții normale, toate aceste lucruri contează. așa cum contează mica noastră goană zilnică, după alimente, mobilă, cabine de duși, pamperși, salată și mai știu eu ce.

ei bine, natura dezlănțuită anihilează orice încercare de semeție a omului. papucii Lacoste se îmbibă de noroi la fel ca oricare alții. ferariul cel roșu rămîne prins în șuvoaie la fel ca dacia 1310. o geantă vuiton nu mai înseamnă decît o bucată de material/ piele udă…

da, suntem mari, suntem grandioși, am ajuns pe lună, facem excursii de plăcere mîine poimîine în cosmos, avem … di tăti,

dar suntem și mici. mici mici de tot. fără putere, fără influență, neînsemnați uneori de-a dreptul. biete furnici…

cînd am ajuns acasă, după o expediție auto în condiții extreme, curtea era albă. bătuse grindina. gheața nu se topise încă, stătea adunată în grămezi.

în astfel de momente poți să te gîndești ce anume contează cu adevărat.

că te-ai certat cu colegul de la muncă? sau că ți-a tăiat unul și mai nervos ca tine calea? că dolarul s-a depreciat/ apreciat și creditul tău s-a mărit? că ai pus cîteva kilograme pe tine și nu le mai dai jos? etc etc etc

mda. voi încheia acest post cu un banc.

elefantul și șoricelul. șoricelul îi spune elefantului:

– măi, elefantul, da tu ești mare.

– da, măi, șoricelule, sunt mare.

– da tu ești foarte mare, elefantule.

-da, șoricelule, sunt foarte mare.

-măi, elefantule, tu ești cel mai mare.

-da, șoricelule, sunt cel mai mare. da și tu, șoricelule, ești mic.

-da, elefantule, sunt mic.

– măi, tu ești mic rău.

-da, elefantule, sunt mic rău.

-măi, șoricelule, ești incredibil de mic.

la care șoricelul, cu o voce stinsă:

-da eu am fost și bolnav…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: