mi se spunea blondi

atb, kashoo, sîmbătă seara

In Jurnal de zi cu zi on Aprilie 19, 2011 at 11:06

cînd am citit pe invitații atb, am citit de fapt atw și m-am gîndit instantaneu la ceva ce îmi era cunoscut. pentru că atb nu îmi spunea nimic. dar, dat fiind faptul că era vorba de o reprezentație live sîmbătă seara în kashoo, de ce nu?

sîmbătă seara, kashoo, atb. am întrebat să aflu despre ce e vorba. un tip care mixează. hmmm. nu pot spune că știu prea multe lucruri despre dj-ială. dimpotrivă. și oare este ignoranța o binecuvîntare?

lume în club, dar nu excesiv de multă, lumea destul de apatică. ceea ce m-a mirat. lume fără nerv, fără zvîcnet, fără entuziasmul anticipării unui fenomen muzical pe viu. poate că și locul pe care l-am ocupat – undeva aproape de intrare – făcea ca posibila undă de entuziasm să se piardă de la scenă pînă la mine.

ora 1.00. tipul cu pricina își face apariția. ceva agitație prin primele rînduri, dar nu cine știe ce. remarc lîngă un perete doi tipi bine făcuți care par să nu aibă nicio treabă cu ceea ce se întîmplă în jurul lor. mă întreb ce caută aici, în acest caz. bine, m-am întrebat o secundă și ce caut eu… misterul prezenței lor se elucidează în cîteva momente cînd apar la bustul gol și încep să anime asistența.

cred că ar trebui să spun ceva și despre muzică, nu? muzică relativ digerabilă, pe care se puteau face și ceva pași. de la un anume moment, puțin redundantă. uups, tare profi descrierea pe care tocmai am făcut-o…

bun. acuma, dacă vrei să vezi cum e apa, intri/ sari în ea, nu? 🙂 da, b, așa faci 😉 nu îți pui mănuși, nu te uiți pe nu știu ce siteuri de vreme, pur și simplu îți asumi experiența și senzația.

carevasăzică, părăsesc locul protejat, călduț, dar total neinspirant de lîngă intrare și încep să îmi croiesc drum către scenă. încet, încet, scuze, pardon, un zîmbet, încă unul, cîteva cioburi pe care calc, că de-ia am călcat strîmb. e deja mult mai cald, muzica se aude din ce în ce mai bine, oamenii sunt din ce în ce mai însuflețiți/ pătrunși de ceea ce se întîmplă. ei, bine, iată ce se întîmplă.

Andre Tanneberger, dj-ul german, muzician și producător de muzică dance electronică, mixează cu o poftă nebună, în transa creatoare care îl face să țină ochii închiși, capul aplecat spre umărul drept, pentru a-și ține astfel casca în care ascultă melodia următoare. mîna dreaptă e ridicată în aer. exact în acest moment versurile spun ceva despre o inimă care bate. mîna dreaptă a dj-ului este o imensă mișcare pulsatorie și văd până și eu inima, îi simt bătăile ritmice, alături de toți cei de lîngă mine: bate, bate, bate…

mda, interesantă reprezentația muzicală în aceste condiții.

deci, dacă vrei să iei pulsul unei astfel de manifestații nu te protejezi de căldură/ zgomot/ înghesuială. ci mergi în inima mulțimii și de acolo iei pulsul a ceea ce se întîmplă. îmi place treaba asta mult. are legătură cu felul în care privesc viața. cu ceea ce putem face, cu protecțiile de care am tot vorbit.

da, te arunci în apă. te arunci în viață. te duci spre scenă. uneori poți să te urci și pe scenă. sîmbătă seara scena era ocupată de dj-ul pasionat și pătimaș.

la ora 3 am plecat acasă.

gusturile muzicale se cultivă greu. 🙂 dar compensez cu deschidere, zic eu. 😉

ps. remember it’s all gone Pete Tong?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: