mi se spunea blondi

imperfecțiuni

In Jurnal de zi cu zi on Aprilie 2, 2011 at 12:57

normal că nu suntem perfecți. dacă am fi fost, în primul rînd că nu am mai fi avut motiv să interacționăm unii cu alții și în al doilea rînd, nici măcar nu am mai fi fost aici. am fi fost probabil responsabili șefi😉 în corul heruvimilor de la doamne doamne. nu?

clz: e nevoie să fim imperfecți pentru a fi aici. și suntem aici pentru a lucra (de zor sau după caz potrivit legii) la imperfecțiunile cu pricina.

cam ăsta ar fi rolul/ rostul/ scopul/ sensul/esența …

ce credeți?

  1. am citit de curând carte poţi fi fericită şi fără să fii perfectă. am şi postat întrebările după care-ţi dai seama dacă eşti perfecţionistă… şi culmea este că perfecţioniştii nu ajung niciodată fericirea. aşa că de ce să tind cu disperare spre perfecţiune. mă bucur că o am prin faptul că trăiesc zi de zi…🙂

  2. probabil ca cei mai multi dintre noi asa am fost invatati/ educati. sa tindem sa fim cei mai buni/ cat mai aproape de perfectiune.
    probabil ca societatea se bazeaza destul de mult pe competitie/ concurenta si atunci, la fel, tindem sau trebuie sa fim cei mai buni.
    personal nu agreez neam competitia cu ceilalti, pentru ca de cele mai multe ori ignoram complet principiul care da frumusete unei astfel de competitii si anume fair-play-ul.
    competitia cu tine insuti/ insati este insa o provocare. nu?😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: