oameni faini din toate țările, uniți-vă!

dacă ar fi să alegeți între a avea alături un om fain și a căpăta o moștenire din aia de-adevăratelea de la vreo mătușă, ce ați alege?

bine, să nu dați un răspuns a la blondi, gen: omul și moștenirea. sau un răspuns calculat, gen: moștenirea, că așa pot găsi mult mai ușor omul. oare? și nici să nu speculați pe sintagma: a avea un om fain. pur și simplu facem un test de laborator și nu se poate opta decît pentru una din variante, una și numai una. deci, pe care ați alege-o?

știu că există variațiuni pe tema. îți iau sufletul, dar îți dau știința absolută. acum e totul mult mai prozaic: îți iau esența, dar îți dau mașina/ cardul/ contul…

cum naiba poți să te simți atunci cînd ești dorit de o mulțime de oameni, dar asta doar pentru că te-ai dat jos dintr-o mașină de zeci/ sute de mii de euro. cum e să nu fii sigur dacă cineva te dorește pe tine sau bunurile la care ai tu acces? sau, și mai și, cum e să știi că cineva te dorește doar pentru bunurile la care ai tu acces? te flatează, îți crește egoul, îți hrănește orgoliul, nu te interesează?

trăim într-o lume liberă și se poate opta pentru oricare din variantele de mai sus.

frate, păi dacă n-am o decapotabilă și un lanț gros de aur la gît, nu se uită nimeni la mine. păi și dacă ai și se uită o mie de oameni, ești mai fericit?? oamenii ăia se uită la DECAPOTABILĂ și la LANȚUL GROS DE AUR. nu la tine. oamenii ăia n-au nicio treabă cu tine. și dacă îți trebuie oameni din-ăia, nici tu n-ai nicio treabă cu tine.

e ciudat cum valoarea unui om poate sta într-o mașină. în cîteva zerouri. în cîteva fițe. ieftine, în ciuda zeului ban la care omul se închină cu o venerație înspăimîntătoare.

hai să nu ne vindem ieftin! eu știu că oricare persoană poate fi înlocuită – dar uneori e nevoie de mai mulți înlocuitori. umani. pentru că, în niciun caz, nu voi accepta varianta de înlocuire a unui om cu bunuri, al naibii de perisabile. trist de perisabile. deprimant de perisabile.

„poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarîmi, orice-ai spune, peste toate o lopată de țărînă se depune./ mîna care-a cuprins sceptrul universului și gînduri/ ce-au cuprins tot universul, încap bine-n patru scînduri”.

oameni faini din toate țările, uniți-vă!