mi se spunea blondi

sushi

In Jurnal de zi cu zi on Martie 1, 2011 at 09:46

sau, atenție, se gătește!

ingredientele de bază pentru sushi existînd în bucătăria subsemnatei, a fost necesară doar achiziționarea fileurilor. ceea ce nu s-a dovedit însă deloc ușor. deoarece:
– fileul de ton se găsește foarte greu, dat fiind prețul care îl face prohibit
– fileul de somon se găsește mult mai ușor, dar îmi trebuia o bucată mititică și în general se vinde cam jumătate de somon făcut file
– fileul de cod este și el o raritate
– creveții sunt de vînzare, dar uneori se cumpără toți, așa că ți se poate spune să revii mîine
pînă la urmă, cu vizite la metro, selgros și carrefour am reușit să achiziționez o bucată de file de ton, bună, un file de somon (cu oase, ceea ce m-a umplut de indignare) și 10 creveți mai mici, adică baby shrimps, rozalii, frumușei.
bun. aprovizionarea fiind făcută (la cele de sus adăugăm și un ardei roșu gras și un castravete), m-am îndreptat spre casă, avînd deja presiunea pe care ți-o dă responsabilitatea de a face un sushi bun.
nu am cuțite care să taie așa cum ar trebui. asta nu e bine. și nici nu mă pricep să tai artistic, cu dexteritate. mda. poate că lipsă de exercițiu, nu? totuși am rezolvat decent partea de feliere, tranșare, tăiere în cubulețe mici. a rezultat ceva de genul:

și

bun. acuma a început stresul cel mare. pregătirea orezului. pînă acum cîțiva ani, cîtă vreme în carrefour exista kitul de sushi, prepararea orezului era o treabă absolut banală, luai o cratiță, puneai să fiarbă apa, luai punga în care se afla orezului, o puneai în apa colocotită, o lăsai să fiarbă cîteva minute, după care o scoteai, îndepărtai punga, vărsai orezul într-un bol, îl amestecai cu oțetul pentru orez special, îl lăsai să se răcească și te apucai de modelat sushi. nimic mai simplu.
ei, bine, pe punga mea de orez japonez luat dintr-un magazin japonez din california (trebuie să zic asta, da :)) scria cum să las orezul la fiert 25 de minute. așa că am decis eroic să fac orezul în două cratițe diferite, în două feluri diferite. în prima, urmînd instrucțiunile de pe pungă (am deschis și laptopul pentru a fi absolut sigură că traducere instrucțiunilor de pe pungă este una fidelă). în a doua, prăjind o secundă orezul și apoi lăsîndu-l să fiarbă.
rezultatele nu au întîrziat să apară. nu după 25 de minute. mult mai repede.
două cratițe arse. una rău, una mai puțin rău. să vă exemplific? bine.

orezul împricinat? destul de crud. puțin afumat. și nelipindu-se în procesul de modelare și de atașare a fileului. de fapt, dezintegrîndu-se de-a dreptul…
alga nori pentru maki, rebelă tare de tot. nevrînd să țină legate laolaltă orezul, bucățelele de pește și de legume.
aoleuuuu…
ce să mai zic: poftiți la masă. am scos și sosul de soia și pasta wasabi, plus serviciul ăl bun de servit sushi de-adevăratelea. mi-am dat seama că nu am ghimbir, dar trauma orezului era prea mare, ca să mă mai bosumflu și pe tema ghimbirului.
carevasăzică, haideți la sushi.

mă găsiți și pe mine în bucătărie. dar cum cu gătitul nu am prea nimerit-o de data asta, m-am autoexilat mai jos. la vase.

vă iubesc,
blondi de la vase

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: