mi se spunea blondi

timpul nu trece. noi trecem.

In Jurnal de zi cu zi on Februarie 9, 2011 at 00:04

nu v-am uitat. nu, deloc. dar ce să faci dacă un blogger amator n-a găsit calea de a deveni profesionist. încă 🙂

prima chestie: am fost într-o vrie fenomenală. tastam un cuvînt repede și prost. și retastam. tot repede și tot prost. și tot așa. în seara asta, cu cele 43 de pagini de tradus, am început să nu mă mai grăbesc. să încetinesc ritmul. și ce dacă se face 12 și 1 și e deja mîine. are vreun sens să îmi scurtcircuitez neuronii? nu, domnule, nu. viteza conduce la și mai multă viteză. mai repede și mai repede și mai repede… să ce? unde, domnule? pardon, unde, frate? ați observat că dacă vă grăbiți undeva, toate lucrurile par să se grăbească? toate persoanele din jur? limbile ceasului o iau razna? se face repede noapte și zi și tot așa… în seara asta nu m-am grăbit. deloc. nici acum nu mă grăbesc. dacă ați vedea cît de calm tastez… pînă acum aș fi scris de două ori pe atît. și ce dacă…

aseară o vînzătoare a spus că nu timpul trece. noi trecem. timpul rămîne același. genial…

a doua chestie: îmi plac la nebunie ppt-urile care conțin surprize gen: există din greșeală o pagină goală, există tabele care nu pot fi modificate, există ultimul slide cu end și antepenultimele cu referințe… savurînd mici surprize plăcute ca cele de sus, mi-am adus aminte de începutul de la forest gump: viața e ca o cutie de ciocolată. niciodată nu știi ce e în ea. parafrazîndu-l, aș spune, prezentarea în powerpoint e ca o cutie de ciocolată. niciodată nu știi ce conțin slide-urile. asta pînă nu le deschizi, desigur. 🙂 ca la ciocolată de altfel…

e ora 1.57. pun pariu că dacă mă grăbeam era cel puțin 3.

cum ar fi să petreceți o zi în care să vă înfrînați conștient toate pornirile de a vă grăbi? o să vă grăbiți oare să vă gîndiți că mîine nu puteți face asta, că veți întîrzia sau mai știu eu ce, că blondi e cu aberațiile, ca de obicei, sau veți începe deja experimentul înfrînîndu-vă pornirea de a vă grăbi să vă gîndiți de ce să nu.

multă bucurie 🙂

Anunțuri
  1. traiesti in momentul in care treci pe linga timp, neschimbat, nu invers

  2. Ca deobicei imi plac concluziile tale, mai ales cand imi dau seama ca si eu am ajuns la celeasi concluzii, subconstient.
    Un motiv pt care m-am retras in partea asta de lume, e ca nu simt nevoia sa ma grabesc. Lumea e in genere foatre calma, se potriveste cu ritmul meu intern. Ultima oara cand am fost prin europa, mai ales in est( a se citi romania), m-am ingrozit cata graba e peste tot. Toata lumea se grageste sa se grabeasca sa ajunga niciunde 🙂

  3. interesant ca eu am un temperament care ma indeamna sa ma grabesc, sa fie agitatie, nebunie, acțiune, viteză, adrenalină… dar uneori pare totusi prea mult si in genul teoriei formei fără fond, de-o studiam noi la literatura in liceu 🙂

  4. O forma apare
    … si alta dispare
    O stare sufleteasca
    … se topeste in alta
    Un sunet trece
    .. in altul
    Si nicaieri, nimic nu ramane fix,
    poate numai lumina
    stelelor si instinctul
    din toate fapturile vii
    care spune:
    MERGI INAINTE!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: