mi se spunea blondi

cînd fericirea (nu) e în noi

In Jurnal de zi cu zi on Ianuarie 31, 2011 at 13:42

m-am întîlnit cu un cunoscut care m-a întrebat ce-am mai făcut, nu, nu în ultimii 5 ani, ci în ultima jumătate de an. i-am răspuns nonșalant că am stat două luni la mare și în deltă, apoi am revenit în brașov puțin, dar doar pentru a pleca prin europa, adică portugalia, spania și italia. înșirîndu-le așa, mi s-a părut și mie destul de mare lucru. cunoscutul mi-a zis să merg la masa mea mai bine. că mă va suna el, să mă scoată la un ceai. la un moment dat… într-o zi …

arătîndu-i bunicii mele poze de pe unde am fost, s-a uitat la mine și mi-a spus cu cea mai serioasă mină cu putință: „apăi, făi, fetică, n-ai trăit degeaba.”

acuma, desigur că m-am simțit destul de flatată de cum s-a auzit și mai ales recepționat ceea ce am făcut eu în ultimul timp.

trecînd însă peste această senzație (destul de superficială, bună la a adăuga noi rotunjimi egoului și cam atît) , mi-am spus că achiziția cea mai de seamă pe care am făcut-o prin aceste peregrinări, este (re)confirmarea faptului că fericirea nu stă în diverse locuri, indiferent cît de exotice sunt ele, în diverse activități/ acțiuni, indiferent cît de energice și susținute sunt ele. fericirea stă în noi. scuzați clișeismul sintagmei. dar îi dăm coloratura de clișeu, pentru că ne vine extrem de greu să admitem că noi suntem artizanii (o altă expresie de „viața satului” :)) și, implicit, responsabilii aproape sută la sută nu neapărat a ceea ce ni se întîmplă, dar sigur a ceea ce trăim.

și atunci preferăm să spunem că „fericirea e în noi” e un clișeu bun pentru … gospodine… ceea ce e totalmente și uneori fatalmente fals.  ;)

  1. imi vine in cap ultima (cred) imagine din filmul biografic edith piaf: e batrana, e pe malul oceanului si tricoteaza. iar o reporterita o intreaba care e cel mai important lucru in viata. stii ce raspunde? „dragostea”. are asa niste ochi.. o expresie a fetei de om care a descoperit ceva, e plin de ceva. e fain…. si mi-a ramas in cap. uite, am inceput sa zic de „cap” si am terminat cu „cap”. poate asta ar trebui, sa scapam de „cap” ca sa ajungem la concluzia ei….. ! te pup

  2. ce pot sa zic: cand nu ne simtim prea inspirati de … suflet, incepem sa vorbim cu cap …🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: