mi se spunea blondi

praktiker instalator

In Jurnal de zi cu zi on Ianuarie 17, 2011 at 12:25

mă trezesc de dimineață (dimineața mea: 11.38 am) cu sentimentul că aș putea muta munții din loc. nu îi mut. merg la baie să mă spăl. ei bine, cum apa din chiuvetă nu pare să se scurgă normal, dau fuga în bucătărie, iau o șurubelniță dintr-un sertar și revin în baie. încep să deșurubez de zor șurubul (ce altceva?) care ține sita de la chiuvetă. reușesc fără mari eforturi. scot șurubul, sita și, pe lîngă piciorul de la chiuvetă, constat că există și un furtun alb, care trebuie să fie furtunul de la scurgere.

aha, cîtă pricepere, ca și cum toată viața numai asta aș fi făcut.

curăț cu penseta tot ce se poate curăța pe acolo. în timp ce nu îmi pot opri zîmbetul, gîndindu-mă cum arăt în compleul meu de mătase verde închis din satin, în genunchi, lîngă chiuveta din baie, cu o pensetă și un furtun de scurgere. nu mă opresc din procesul muncii. după ce am curățat tot, pun sita la loc și înșurubez.

gata? gata!

dau drumul la apă, așa, de probă. apa curge cu generozitate pe gresia portocalie. da de unde gata. nu am prins șurubul de furtun. hmmmm. desfac din nou tot angrenajul. mă uit la furtun. fixez sita și șurubul direct pe furtun să văd cum ar trebui să fie și apoi montez din nou.

gata? gata!

da de unde. apa curge fără grijă tot pe gresie. pipăi cu mîna să văd pe unde anume curge. dau de ceva cauciucat. desfac din nou și extrag cu grijă și o bucată de cauciuc, a se citi: garnitură. mda. curăț garnitura. observ cu această ocazie că are o parte netedă și una puțin vălurită. deci nu e totuna cum o așez peste furtun. bîjbîi din nou la chiuvetă și constat existența unui minișanț în porțelanul chiuvetei (acuma, nu știu dacă am chiuvetă chiar din porțelan, dar sună foarte bine sintagma: porțelanul chiuvetei). așez garnitura acolo, pun furtunul. constat că nu am cum să pun sita și șurubul. e clar, îmi trebuie ambele mîini. garnitura alunecă, șurubul nu se lasă înfiletat.

încep să empatizez cu bărbații care fac diverse treburi de genul ăsta și suduie de mama focului. aș face exact același lucru, doar că eu aud ce zic vecinii în baie, așa că tot ce se poate să mă audă și ei pe mine. țin cu stînga furtunul peste garnitura lipită de șanțul din porțelanul chiuvetei. cu dreapta pun sita și șurubul. apoi caut șurubelnița pe jos. și încerc să înfiletez șurubul. garnitura a alunecat din nou, șurubul nu s-a prins.

nu-i așa simplă chestia asta cu mutatul munților din loc. după încă două încercări fără succes, abandonez și merg să mă spăl pe mîini în baia mică. păcat că nu mă pricep și la reasamblarea sistemului, că mai desfundam niște scurgeri și prin baia mică.

acuma, în așteptarea unei persoane cît de cît competente, mă duc să îmi fac un suc de portocale în bucătărie…

pe covorul din baie, șurubelnița și penseta așteaptă.

Anunțuri
  1. :)) zapacita esti tu fata tu ! te pup !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: