mi se spunea blondi

joaca de-a viața pe bune

In Jurnal crochiu on Ianuarie 16, 2011 at 12:26

o cameră mică, murdară, friguroasă. un pat în stînga. pe pat, un bebeluș în vîrstă de maxim 6 luni. îmbrăcat într-o salopetă galbenă. murdară și ea. un băiat în vîrstă de vreo trei ani, care se uită interesat la cei doi biscuiți pe care tocmai i-a primit. un alt băiat puțin mai mare, care soarbe zgomotos din paharul de suc, pe care îl termină rapid. nu spune că ar mai vrea, dar privirea nu lasă loc niciunui dubiu. o fată de maxim 5 ani, foarte slabă, îmbrăcată cu niște haine de culori nedefinite. privind cu o apatie nepotrivit de matură la străini.bebelușul începe să plîngă și apatia dispare brusc, înlocuită fiind de cea mai autentică expresie de grijă maternă: fetița se îndreaptă spre pat, ia bebelușul în brațe și începe să îl legene prin cameră. ea are grijă de el. ea îl crește. mama lor e plecată undeva, nu se știe unde. posibil la muncă…

deasupra patului pe o sfoară, înghesuite, hăinuțe mici.

fetița cu bebelușul, aidoma fetițelor care se joacă atente cu bebelușii lor de pluș. doar că bebelușul de această dată e absolut real. și joaca e pe bune și ea deja nu mai are voie să se plictisească.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: