mi se spunea blondi

d-ale șoferiei

In Jurnal de zi cu zi on Decembrie 9, 2010 at 21:59

plec la drum. la drum de 300 de km. tocmai ce am cumpărat un bidon de 5 l de soluție de parbriz. pentru condiții de iarnă. doar că șprițiera nu funcționează cum ar trebui. deschisesem capota, mă uitasem de zor la furtunașele care duceau lichidul de la recipientul cu soluție la țumburușii de plastic din capotă. păreau în ordine. de fapt, totul părea în ordine. doar că pe parbrizul meu nu ajungea niciun pic de apă. ei, doar n-o fi un capăt de țară. carevasăzică pornesc. vreme frumoasă. cald. soare. pe drum, un pic de noroi. mda. nu chiar un pic. ceva mai mult. îmi dau seama de asta în momentul în care mă apropiu de mașina din față. parbrizul meu se murdărește într-o secundă. curăță-l, dacă ai cum. și e groaznic de murdar. atît de murdar, încît nici nu se pune problema să depășesc mașina din față. pentru că nu o  mai văd, pentru că nu mai văd nimic. caut o soluție. cea mai simplă ar fi să opresc. caut altă soluție. o găsesc. am o sticlă de apă minerală. o desfac. încetinesc. deschid geamul. și vărs lichidul pe parbriz. singura problemă e că ignor principii elementare de fizică: am totuși viteză și lichidul se încăpățînează să se reverse în interiorul mașinii și în principal pe mine. s-a dus armonia condusului. s-a dus starea zen. s-a dus liniștea și echilibrul. mă trezesc înjurînd de mama focului, ca în vremurile de glorie, în timp ce pun avariile și opresc. dă doamne ploaie, să nu mai aud zgomotul de ștergător de parbriz pe parbrizul uscat. torn restul de apă minerală pe parbriz. se face lumină. pornesc din nou la drum. îmi calculez traseul ținînd cont de benzinăriile unde pot să îmi șterg parbrizul. și încerc să admir peisajul privind pe geamul lateral, pe care se vede. nu mai depășesc camioane. nu mai depășesc de fapt nimic. merg calm, echilibrat, fac un consum optim de benzină. și așa e aproape 5 lei litrul. temperatura de afară urcă vertiginos. se ajunge la 13 grade. asfaltul e uscat. crește stare de echilibru. mă cocoț pe autostradă. vine ploaia. o ploaie torențială, care face ca ștergătoarele să meargă de parcă ar fi unse pe parbrizul acum udat din belșug. ascult melodii de dragoste de pe caseta only you. cînt ca și aseară la karaoke. și încerc să fiu și foarte creativă:

cum determini un copil de 3 ani și fix 10 luni să se spele pe dinți? cum? și ce dacă nu aveți copii. cu atît mai mult. propuneți soluții, dragii mei cititori de blog haotic.

din trafic,

blondi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: