mi se spunea blondi

la Fănel

In Jurnal de zi cu zi on Noiembrie 28, 2010 at 16:31

haine albe. care par alb fosforescent în luminile de acolo. majoritatea băieților poartă blugi, unii chiar blugi prespălați, dar sunt și tipi cu pantaloni de stofă, cămășuță și plovăraș sau vestuță. în carouri. fetele poartă și ele blugi, dar sunt cîteva în fustițe scurte. cu pantofi cu toc cui. discoteca are lumini care cad artistic pe coșulețele cu covrigei de pe fiecare masă. de tavan atîrnă un stroboscop și o orgă de lumini. și o instalație de făcut fum. pe un perete, o instalație de aer condiționat de 24 de mii de btu.

mă aflu așadar în discotecă La Fănel. sunt înapoi în timp cu vreo 10 ani cînd mergeam prin diverse discoteci de la țară. și cîntau manele de mama focului. aici, de vreo oră de cînd am ajuns, dj-ul face niște combinații de vis din care rezultă un fel de muzică electronică. picioarele mele înregistrează doar un bum bum bum bum redundant. îmi place la nebunie să dansez.

(apropo, ați observat că oamenii care dansează cel mai frumos zîmbesc permanent în timp ce dansează? nu zîmbetul de plastic al celui care simulează fericirea. zîmbetul din inimă al omului care se predă în întregime muzicii)

așadar, repet. îmi place la nebunie să dansez. dar am o singură doleanță, să nu fie același gen de muzică nu știu cîte ore al rînd. ei, bine, dj-ul de la fănel e extrem de consecvent, în ciuda faptului că muzica electronică îi face pe majoritatea să stea aproape nemișcați pe ritmul de dans.

carafele de vin se aduc la mese. se schimbă scrumiere pline ochi. se culeg sticle goale de pe jos.

doamnelor și domnilor, să nu că vină să credeți. urmează o dramatică schimbare de ritm. vă spun doar versurile și vă las să ghiciți. „steaua stelelor, zîna zînelor.” da, știu că ați ghicit. și nu, nu voi face niciun fel de polemică pro/ anti-manele. voi spune doar două chestiuni punctuale pe această temă. fără alte comentarii.

1. încercarea de a fi jignită prin atribuirea epitetului de „manelistă” a eșuat. cînd mi s-a spus ești o manelistă, de fapt, nu mi s-a spus nimic.

2. compun de cînd mă știu. și am compus și cîteva manele. au fost destul de greu de compus. numiți-mi în acest caz scrierile eclectice. n-o să-mi spună nimic. va fi ca și atunci cînd mi s-a spus că sunt o manelistă.

gata cu paranteza.

da, am dansat de zor vreo jumătate de oră de manele. și apoi s-a revenit la bum bum bum bum …

bine, blondi, dar ce ai vrea tu la fănel? aș vrea o sîrbă sau o horă sau măcar pe dorobanțu cîntînd de mama focului „hai vino iar în gara noastră mică.”

a venit ora 3. dj-ul e mai plin de vervă ca oricînd. „doamnelor și domnilor, acum, că a venit ora 3, urmează after hours.” sintagma cu pricina mi-e cu totul necunoscută. dar mă elucidez repede. after hours se referă la muzică electronică electronică… aha. cred că e timpul să merg – nu în gara mică – ci acasă. bum bum bum bum

cu electronism, eclectism și manelism. de la fănel,

blondi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: