mi se spunea blondi

de toamnă

In Jurnal de zi cu zi on Noiembrie 11, 2010 at 18:27

unele lucruri vin de la sine odată cu vîrsta.

va veni un moment cînd perechea de pantofi pe care ți-a plăcut doar să o vezi într-o vitrină – gîndindu-te că da, arată foarte fain, dar tu nu ai purta așa ceva niciodată – ți se va potrivi de minune cu costumul pe care îl ai.

cînd eram mică, mama se ruga de mine să mănînc ciorbă. nu îmi plăcea sub nicio formă. ei, bine, abia aștept cînd ajung acasă să savurez o ciorbă acră, cu zeamă de varză, cum numai mama știe să facă.

muzica și dansurile populare. în principiu nici ele nu prea sunt pe lista de preferințe ale majorității tinerilor. pe măsură ce trece timpul o sîrbă înfocată sau un gică petrescu: „du-ma-acasă, măi tramvai, du-mă iute ce mai stai” îți aduc cel puțin un zîmbet în colțul gurii, dacă nu o implicare mult mai activă în actul sincretic.

nu știu ce să zic de răbdare și de toleranță.  teoretic și ele vin odată cu vîrsta. practic, se și pierd în multe cazuri odată cu vîrsta.

pseudo filosofie la mal de fresina. poate pentru că a venit toamna. o toamnă frumoasă.

 

View IMAG0558.jpg in slide show„mai stai de mă alintă/ cu mîna ta cea mică/ și spune-mi de ce-i toamnă?/ și frunza, de ce pică”

și mai cred că odată cu vîrsta vine și tăcerea.

slavă domnului că eu sunt încă așa de tînără 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: