mi se spunea blondi

femeia cu copilul

In Jurnal crochiu on Octombrie 15, 2010 at 09:42

în autobuzul 124 care duce la costa de caparica. femeia e mulatră și are vreo 25 – 28 de ani. înaltă, foarte slabă, cu părul prins în coadă. are o față prelungă cu pomeții ieșiți în evidență. mai ales cu pometele stîng, care este umflat și acoperit de o rană. pare destul de recentă, dar dispusă cumva peste una mai veche, care nu a apucat să se vindece nici ea. nasul e coroiat puțin și umflat. ochii speriați, privesc în toate direcțiile și se liniștesc cîteva secunde doar atunci cînd privesc băiețelul de vreo 2 ani pe care îl ține strîns în brațe. îi trece  mîna mare, aspră, cu degete lungi, cu unghii rupte, peste obrăjorul lui și el se ghemuiește și mai strîns la pieptul ei. femeia are în mînă un bilet de autobuz. din cînd în cînd își acoperă fața cu mîna și stă așa. apoi își sterge lacrimile și îi zîmbește copilului mic, frumos, dar absolut terorizat. pe fața lui nu se văd urme de violență. dar nu se vede nici exuberanța copilăriei. ci doar o maturitate total nepotrivită, apărută din cauza momentelor în care mîna mare și neagră se prăvălește fără niciun fel de milă asupra feței mamei lui. la pumni, copilul încearcă să adoarmă. ca și acum. doar că acum e cald și bine și sigur în brațele moi ale mamei care plînge, în autobuzul ce duce turiști fără griji la plajă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: