mi se spunea blondi

bon dia

In Jurnal călător on Octombrie 4, 2010 at 20:34

Bon dia!

Trecem peste goana nebună din ultima zi din bucurești. Peste doamna de la asigurări care dădea recomandări ferme cum că ar fi de dorit maturizarea tineretului, maturizare constînd și numai în a avea buletinul în momentul în care te prezinți la bancă. Fie și doar pentru a-ți face asigurare de sănătate. Trecem peste tramvaiul 41, plin de cucoane de vîrsta a treia, vînînd împreună cu puștoaicele de la egal la egal (dar nu amical) scaunele libere. Cucoane supărate pe generația tînără, pe lipsa de educație, pe viață și pe băsescu. Trecem și de amenda luată în autobuzul care ducea la otopeni. No comment. Trecem și peste escala de 17 ore din milano, unde o călătorie cu autocarul pînă în orașul aflat la 50 de minute distanță consta 12 euro. Trecem și peste noaptea dormită în aeroport și peste inspirația lingvistică subită a subsemnatei care a citit în cea mai corectă limbă italiană cu putință cum că ar dori un meniu conținînd două felii de piza și niște paste cu somon. În fine, trecem și peste zborul milano-lisabona, plin de italienei la vîrsta a treia, gălăgioși ca și cei mici cînd am luat-o pe nepoată-mea de la grădiniță.

Și ajungem la destinație.

Domnelor și domnilor, țîșnind din mijlocul blocurilor, aeroportul din lisabona. Obrigada pilotului că ne-a adus cu bine. Aplauzele de rigoare de după aterizare.

După-masa sosirii

Vizită pe malul oceanului la Caparica. Soare mult, plajă largă (aduce puțin a santa monica), palmieri înalți. Am mîncat meniul zilei, o porție mai mult decît generoasă de carne de porc combinată cu scoici. Savuroasă. Și apoi o înghețată de mentă și straciatella. Somn de voie apoi, pentru următoarele 14 ore.

Prima zi plină

Început în plină forță cu o vizită în orașul Sintra. Urcat pe treptele lui gaboni locale către palatul mauro. Coborît pe o altă parte, ca să absoarbă turiștii cît mai repede cît mai multe. Geniale clădirile, unele doar cu mici imagini exterioare din faință, altele cu toată fațada din faianță. Plecat din Sintra.  Mers pe străduțele șerpuitoare, cît se poate de înguste, dar multe dintre ele cu dublu sens, către Cabo do Roca, cel mai vestic punct al continentului. Pozat. Deși, vorba unui prieten, cele mai multe și mai bune poze le-am făcut în minte. Și acolo le și developez cînd vreau să retrăiesc momentele. Ajuns în Cascais, unul din orașele stațiune cele mai bogate din Portugalia. Ca și indicații fonetice, Cascais se citește Cașcaiș. Admirat oceanul, faianța de pe case, terasele boeme și comode, hotelurile de 4 și 5 stele. Văzut grota do inferno, un loc din care cred că s-ar fi putut inspira homer pentru odiseea. Loc îmblînzit puțin de pescarii aliniați pe mal, cu undițe cu vărfuri fosforescente.

A doua zi

Almada este un oraș despărțit de Lisabona printr-un rîu. Există vapoare care circulă de pe la 5 dimineața pînă noaptea la 1,2 și care duc persoane de pe un mal pe celălalt al rîului. Azi am fost pe faleză. Rîul se varsă în ocean și în apă plutea o meduză de proporții impresionabile. Vederea ei s-a combinat cu mirosul de pește și cu imaginile absolut savuroase ale numeroaselor fructe de mare, gata de a fi pregătite pentru a fi servite la numeroasle restaurante. Am mers de-a lungul falezei, de unde se vede podul care leagă Almada de Lisabona (și aici senzația a fost puțin de america, New York sau San Francisco) și imaginea Lisabonei. Am mers contemplînd casele abandonate, scările ieșite din apă, soarele care se zărea după o zi de ploaie. Am mers pînă cînd am ajuns la Boca do vento (gura vîntului), unde am urcat cu liftul, ajungînd la o cafenea … închisă. Am pornit pe străduțele pitorești, cu case aparent abandonate, cu palmieri și copaci cu flori foarte roz (cunoștințele mele empirice de botanică nu m-au ajutat să elucidez cam ce ar fi). Nu ne-am mai întors în oraș cu liftul și pe faleză. Rămîne pentru data viitoare.

Am recitit ce am scris. Haotic, evident. Nici nu cred că se putea altfel. Voi încerca să pun și niște poze, pentru elucidare. Dacă nu în acest post, măcar în următorul. Pînă atunci, noapte bună, copii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: