mi se spunea blondi

thailanda

In Jurnal călător on August 21, 2010 at 08:04

am rămas datoare cu amintirea cu pricina.
așa. în thailanda am stat în pattaya, o cunoscută stațiune aflată la mare. singura problemă era că plaja din fața hotelului nu era deloc pentru bronzat și nici marea pentru scăldat. marea fiind murdară și brăzdată de foarte multe vapoare /vaporașe /bărcuțe/ bărci care navigau de colo colo. bine, cel puțin așa mi se părea mie. concluzie: plajă se făcea pe insulele care se aflau în mare și unde se ajungea cu diverse acva-vehicole.
prima călătorie către o astfel de insulă am făcut-o cu o barcă rapidă, după o negociere la sînge. îl aveți mai jos pe căpitanul victorios.

călătoria cu pricina s-a scurs fără incidente. omul ne-a spus ora de întoarcere, la ora respectivă am fost la barcă și am ajuns înapoi la hotel.
următoarea excursie către insulă a fost însă cu totul altfel.
din rațiuni parțial financiare, parțial din căutare de pitoresc și din dorința de a interacționa cît mai autentic cu lumea de acolo, am decis să facem călătoria cu o barcă mai mare pentru mai multă lume. singura neplăcere în prima parte a călătoriei a fost soarele care cădea nemilos pe capetele noastre din ce în ce mai plecate. am ajuns aproape de insulă și acolo ne aștepta o barcă pentru vreo 10 persoane, am presupus eu. total eronat. ni s-a făcut semn să coborîm de pe prima barcă și să urcăm în cea mică. doar că cea mică era foarte înaltă, iar valurile foarte mari, așa că ea îți vedea liniștită de treabă și oscila înainte, înapoi, la stînga, la dreapta după cum o mînau valurile. am ajuns în barcă, am stat înghesuiți bine dar rău și am ajuns în sfîrșit pe țărm.
cel mai mare show a fost însă la întors. cînd tocmai se pregătea o mică furtună pe insulă. lumea s-a bulucit la barca cea mică. eu aș fi vrut să scot elegant aparatul de fotografiat, dar m-a izbit un val și m-a undat leoarcă și mi-a trecut orice poftă de imortalizare a momentelor. mulți indieni cu copii. în barcă aveam să realizez că noi eram singurii albi. deh, am vrut să interacționez autentic cu lumea. de urcat în barcă era aproape imposibil. cel care se presupunea că ar fi trebuit să dea ceva indicații verbale și neapărat o mînă de ajutor, striga în thailandeză (a fost cred singurul moment în care limba lor nu mi s-a mai părut cîntată) și dacă te riscai să te ajute, tindeai să capeți bonus, din parte echipajului, și vreo luxație a umărului. nu exista niciun fel de regulă sau de coadă sau de ordine. toată lumea țipa și se îngrămădea la barcă. cum nu era chip să obții informații dacă mai vine vreo barcă sau nu, trebuia să te agiți, să te zbați, să fluturi hainele ude fleașcă și să capeți un loc înghesuit. ceea ce am și făcut, împreună cu toată mulțimea. deși se presupune că era o călătorie turistică, de plăcere, de agrement și și plătită pe deasupra.
într-un final, fără vătămări corporale majore, am ajuns pe barcă. de acolo în barca cea mare. de acolo pe țărm.


niciodată nu m-am bucurat atît de mult să văd hotelul și să mă întorc în țara oamenilor care zîmbesc tot timpul …. mă rog, aproape 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: