mi se spunea blondi

Din Deltă

In Jurnal călător on August 16, 2010 at 12:19

A trecut ceva timp, aşa-i?🙂
Stickul meu nu are semnal aici. Şi am zis că asta ar putea fi un semn. Şi totuşi…
Am revăzut insula pe care am fost acum 7 ani de zile. O insulă în golful Musura, o parte a noastră, o parte a ucrainienilor. În amintirile mele, insula era undeva foarte departe. Acum am regăsit-o cuminte, în apropiere de far, lîngă un vapor eşuat. Pe insulă, multe ouă de pescăruşi. Acum 7 ani am făcut plajă acolo. Soarele se pregătea să apună, aşa că am plecat înapoi spre oraş. Înainte de intrarea în dunăre, am vizitat colonia de pelicani. Cea de lîngă farul vechi. Unde am dat acum un an sau 2 la avat. Apropo de pescuit, am fost şi la pescuit. Din acela de pe mal, cu plută şi momeală făcută din miez de pîine. Am hrănit peştii din lac. Am prins o fîţă microscopică şi un caras mărişor. Le-am dat drumul în apă. Carevasăzică pescuit sportiv. Poate va urma şi cel de-adevăratelea, la lansetă. Să fie ştiucă, să fie somn. Crapul parcă este fitofag.
Marea din sulina aduce cu marea din şabla. Terasa de la Stuf şi terasa Minitop. În rest, fileul pentru voleiul de plajă, 2 porţi albe, parţial ruginite, pentru fotbal. Umbreluţe colorate. Lume relaxată. Plajă mare. Microbuze care fac curse plajă – oraş. Şi gonesc, ridicînd tot praful, umplute pînă la refuz cu turişti care stau claie peste grămadă.
Lumea care iese pe faleză de ziua marinei, lume îmbrăcată în hainele de duminică. Frumuseţile autohtone.
Marea cu gust aproape dulce. Ciulinii. Căldura umedă, înăbuşitoare, peste care vine briza mării sau cea dată de freonul din aparatul de aer condiţionat. Tabăra sulina. Mujdeiul de usturoi pregătit pentru ciorba de peşte. Dîra de culoare lăsată pe apă de soarele care stă să apună. Cocktailul rusoaica albă. Şurubelniţa. Mojito. Şalupele cu mulţi cai şi, implicit, de mare viteză. Pepenii care trebuie încercaţi. Ţînţarii. Fred cu urmele lui de vărsat de vînt pe faţă, care aduce gazdelor un ceai pe care îl ia apoi la plecare.
Este 1.37 într-o admirabilă zi de luni. Sunt întrebată ce fac. Bine. Cît mai stau? Nu ştiu. Cînd mă întorc. Nu ştiu. Mi-e infernal de dor de prietenul meu care rostea din tot sufletul: „nu ştiu, domnule, nu ştiu. Dacă aş şti, ţi-aş spune.” Aş vrea să-l găsesc şi să-l întreb: „chiar mi-ai spune, dacă ai şti?” Nu e nicăieri. Nu mă impacientez. O să apară el odată.
Pînă atunci: poate mă înscriu pe trafic.ro. Habar n-am cum, dar găsesc eu o cale. Poate mă întorc acasă pentru a mă reintegra în societate. Poate mă urc pe viespe. Poate rămîn în satul Letea, să încerc să îmblînzesc caii sălbatici din dunele pădurii.
Poate mi-ar fi trebuit altă dragoste. Poate. Punct.
Iată că am făcut ce am făcut şi tot am dat-o puţin în literaturizare. 1.46. în următorul post voi scrie despre o plimbare de neuitat cu barca în thailanda. Mi-am adus aminte de întîmplarea cu pricina şi abia aştept să vi-o spun.
Noapte bună, copii. Dintre liane, scoici, plachii şi malasolcă, vă iubesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: