mi se spunea blondi

rămas bun, vama veche

In Jurnal călător on August 7, 2010 at 09:41

adio, vama veche. adio, rulotă. mi-ai dat senzații tari în cei 2 metri pătrați ai tăi. adio, împrejurimi demonstrînd fără putință de tăgadă că edilii mai au extrem de muuuulteee de făcut pînă ca lucrurile să fie cît de cît în regulă. în vamă sunt vreo 3 toalete cu taxă (toalete turcești) și 2 dușuri publice. așa că, nu e de mirare, că lateralul rulotei părea un refugiu ideal pentru cei care aveau urgente nevoi fiziologice.

spiritul de vamă nu e în expirat. la stuf. la bibi. sau la corsaru. nu e în oamenii care se îmbată crăci cu băuturi la modă (jaegermeister cu suc de mere, de exemplu. încă se poartă băutura asta.) băuturi băute direct din furtun. nici în cei care se urcă pe bar și sparg nonșalant niște sticle de alcool. spiritul de vamă nu e în cei care fac o țigară și o fumează în semn de prietenie ca la triburile de indieni: pipa păcii dată din mînă în mînă. nici în vasile speranță. nici în gigi scandal. nici în aripă. nici în … tiramisu…

spiritul de vamă ar putea fi bărbatul frumos care se așază nonșalant pe cearceaful tău și îți spune că ai ochi și sînge de țigancă. și nu din cauza bronzului. și tu îi spui că ai ochi de cățel.

spiritul de vamă ar putea fi luna, proiectată pe mare și detaliul cu cei doi, așezați cuminți, în colțul din dreapta imaginii.

spiritul de vamă ar putea fi micul patron care are o rulotă transformată în local fast food non stop. afacerea e una de familie. programul e non stop. el lucrează în fiecare zi de la 8 dimineața la 8 seara. apoi vine fratele lui pe care  îl ajută prietena. și așa toată vara. iarna se urcă în rulotă și merg pe pîrtie la predeal. anul ăsta nu au mers așa de bine hamburgerii, dar în schimb s-au dat extraordinar șnițelele. de pui.

dacă i se pare greu?

da, dar ce să facă? fata cere bani.

păi, poate ar trebui să găsești una bogată?

ehehe, ăstea-s și mai pretențioase. vor și mai mulți bani. dar eu sunt bine. o am pe fata mea. nu e ea cea mai bună, dar e a mea. mie nu îmi plac fetele care umblă aiurea. mie îmi place gîndirea aia veche în ceea ce le privește pe fete.

adică?

adică să fie cuminți.

deși, dacă iubești, ierți. și eu am iertat-o pe-a mea.

îl las pe micul patron să dea fericit o tură cu bicicleta pe nisipul din vamă.

spiritul de vamă ar putea fi chiar blondi, cu o pereche de pantaloni lălîi, pătați cu vopsea albă, prinși cu o curea de piele să nu îi piardă, cu buzunare burdușite cu mere, nectarine, cu un colț de franzelă cu 2 lei 5o, cu o sticlă de ulei de cocos din tailanda, o pereche de slipi, portofelul și ochelarii de soare. blondi cu fața murdar de bronzată, cu zîmbetul larg. mustind a fericirea greierelui care a cîntat toată iarna… gata să încalece pe viespe și să plece înapoi în viață.

concluzia: să nu faci niciodată amor cu cineva mai nebun decît tine. iar dacă faci, comunică.

adio, vamă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: