mi se spunea blondi

înapoi

In Jurnal călător on Iulie 29, 2010 at 11:57

o plajă la mal de mare. cu un mal destul de abrupt care se poate coborî pe niște trepte făcute în nisip. cu niște căsuțe de vacanță. demodate, dar cu un farmec al lor. cu oameni veniți la plajă cu umbreluțe care să îi protejeze de soare. nu terase. cu excepția unui restaurant ca la noi acum 10, 15 ani. unde se mănîncă însă o excelentă friptură antoaneta. cu carne, măr, cașcaval și pîine cu ou. în care se înfige un steag al franței și o umbreluță. cu muzică de la un post de radio, dată foarte încet.

fără nebunie, fără vînzători ambulanți, fără șezlonguri, fără salteluțe, fără geamanduri. o mare frumoasă, în care înoată dezinvolt un delfin. copii care se îngroapă în nisip și stau în apă în mîini. un tip care pescuiește sportiv din mare.

fără mașini, fără fițe, fără panică. doar plăcerea de a fi la mare. relaxarea de a juca un volei de plajă peste un fileu strîmb și vechi. cîteva leagăne antice. timpul care se dilată. ai spune chiar că stă cuminte în loc, dacă nu ar fi soarele plimbîndu-se nonșalant pe boltă.

„singura diferență între un capriciu și o pasiune pe viață este aceea că un capriciu durează puțin mai mult. ” (oscar wilde)

  1. capriciu is my middle name:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: