mi se spunea blondi

folk you

In Jurnal călător on Iulie 19, 2010 at 12:58

criza existențială cu pricina nu era de la rulment. ”un rulment, amice? să fim serioși”. așa e. rulmentul nu avea nimic de-aface.

criza s-a rezolvat în felul următor: un mic dejun franțuzesc delicios și genial la un restaurant cochet. cu o companie absolut selectă. o doamnă și o domnișoară blondă. tort la pachet. mers acasă. luat rucsac. luat o pungă mare și căutat formule de legat cît mai ergonomic cu chingile rucsacul și punga pe motor. ajutorul a fost din tot sufletul și așa l-am și perceput. da, sunt datoare o ședință la manichiură. am plecat. la mare. pe motor. pe drum m-am mai crizat o tură, apoi am început să mă destind. să îmi cînt de zor: „în palmă arde drumul, ciudată treabă-i viața”… am făcut o oprire la kauflandul din slobozia. am cumpărat un energizant și un ceai. m-am urcat pe motor. a început să îmi placă. să iau curbele. să simt zgomotul motorului. să îmi ridic viziera plină de muște prin localități. merg la mare, da. pe motor. așa cum am vrut de cînd mi-am luat carnet. să fie vreo 5, 6 ani de atunci… am trecut dunărea la giurgeni, am ajuns la intersecția cu drumul care merge spre tulcea. urmează și ea, tulcea, cît de curînd. am luat-o la dreapta spre constanța. am ajuns aproape de intrarea în constanța. dintr-o parcare de lîngă lacul de la mamaia, mi-am savurat energizantul. și am pornit spre vamă.

în vamă concert. ducu bertzi. o, ducule, frumos cînți „focul vînăt e gonit de vînt”. mai ales cînd stau întinsă pe plajă și mă uit la mulțimea de stele. și lumea cîntă în jurul meu. „în ziua cînd va fi să vii, iubire veche neschimbată, îți voi deschide înc-odată, măcar acum de te-ai opri.”

duminică din nou concerte: vasile șeicaru, neschimbat de 20 de ani. mai ales cînd spune:„ iubita mea, să ne-aruncăm în mare”. florin chilian – puțin prea erudit/ pretențios pentru atmosfera relaxată din vamă. dar unic cîntînd live: „iubi, ia cu tine numai slipul, hai să numărăm nisipul”… și apoi uitînd versurile, încurcîndu-se adorabil la „chiar dacă”…

și apoi, doamnelor și domnilor, un show de zile mari. tudor chirilă, în niște pantaloni puțin cam mulați, mișcîndu-se – cum se spune? – a, da, electrizant. dîndu-și tricoul jos, urcîndu-se pe unul din stîlpii scenei, cîntînd din tot sufletul omul plajei, calul din marlboro, vst, ultimul om. am avut pe rînd 17 ani, 18 ani și m-am oprit undeva la 20. amintirile mele de atunci s-au suprapus peste ale lui. el povestind cum, în 1997, la vamă, a fost luminat de bateriile de la vreo 30 de mașini, deoarece se luase curentul în vamă. și apoi, la sfîrșitul concertului, vrînd să facă baie, i-a convins pe cei mai mulți din spectatori să dea buzna în mare. cum? nu vă spun. poate vă nimeriți pe la vreun concediu vama. și are chef de povestit și atunci să nu vă stric surpriza.

pe cer, o stea căzătoare.

„i’ve nothing but a bag of dreams and this old quitar”… și este mai mult decît arhisuficient.

un pupic sărat, de la mal de mare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: