mi se spunea blondi

bună seara

In Jurnal călător on Iulie 8, 2010 at 16:00

beau un frappe cu gheață. nu că ar fi foarte cald. am polarul pe mine 😉 doar așa, de mici fițe…

am fost la locul cu pricina, cel de creație, dar mesele și băncile erau pline de apă. da, plouă la mare. nu e chiar de cod de nu știu care culoare, dar e cenușiu și întunecat. un aer de toamnă batrînă și obosită. cerul puțin bosumflat. marea puțin apatică. tună. oamenii stau stingheri ca niște vrăbii zgribulite. nu zîmbește nimeni. de ce nu zîmbește nimeni? doar că plouă la mare? mie îmi plac zîmbetele. cele din tot sufletul. cele care transformă fața care zîmbește în cea mai frumoasă figură. îmi plac zîmbetele care se transformă în rîs, rîsul care se rostogolește în hohote. hohotele în cascade. nu e interesant că atunci cînd rîzi de-adevăratelea nu te poți gîndi la nimic? nu poți decît să rîzi și atît?

azi vom vorbi despre table. despre 6-5 – zar de fugă și 3-1 poartă-n casă. despre marele dă și dubla mută. despre faptul că cine începe cu 6-6 de obicei pierde.

azi vom vorbi despre cocktailul nonalcoolic – nota bene! – green aple. cu nu știu cîte sucuri de mere, gheață pisată, lime. cînd nu bei alcool, dispare voluptatea și chinul alegerii băuturii. ce bei? orice. o cola, un fresh, o limonadă cu frunze de mentă. și gata.

azi vom vorbi despre tura de alergare pe mal de mare, pînă la bărcile de pescari și înapoi. dacă ai nevoie de un profesor de fitness, mă ofer. nu te oferii, eu n-am venit la mare să mă obosesc. alerg doar așa, de fițe. să-mi bată puțin vîntul în plete, să mă stropească un val pe pantalonii trei sferturi bleumarin, să îmi văd unghiile date cu ojă albastră printre resturile de scoici. apropo de oferit. citez din memorie cîteva versuri de la Sorescu: și uite, fata aceea se uită la mine cu sufletul./ nu, draga mea, nu te obosi să mă iubești./ o cafea aș servi totuși din mîna ta./ îmi place cum o faci/ amară.

azi vom vorbi despre nevoia de a agăța sau despre lipsa totală a acestei nevoi. despre doi ochi albaștri, apoși, care îmi dau un sentiment de nesuportat de milă.

azi vom vorbi despre răbdare. cît mai durează? 5, 10 minute. nu mai mult. cu un 0 la sfîrșit? ceva de genul. de ce minți? de ce minte lumea? de ce se minte atît de mult? mint, da măcar te mint în față, nu te aburesc… haha, aburește-mă. sunt atît de ușor … aburibilă … sunt atît de fraieră și docilă și de ascultătoare și de credulă, încît nici măcar nu îți vei putea exersa aburitul. voi pica la primul text. știi de ce? voi crede că e adevărul gol goluț. da nu pentru că mi-l spui tu. ci pentru că așa îmi place mie. să cred. orbește. și dacă tu m-ai aburit, cu atît mai rău pentru tine.

azi vom vorbi despre hamsii și despre cherhana. cum poți aprecia o cherhana dacă nu îți place peștele? eventual după culoarea ochilor celor care servesc acolo… sau a ochilor peștilor serviți.

azi vom vorbi despre celebra frază: dați-mi un punct de sprijin și voi răsturna universul. în traducere autohtonă, acum și aici: dați-mi un colț de pîine.

și o să-l mănînc…

în zare, norii s-au depărtat cuminți de mare, pîndind de la o distanță de 2 degete seninul apărut.

salut divinul din voi. ave caesar!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: