mi se spunea blondi

ploua la mare

In Jurnal călător on Iulie 6, 2010 at 12:45

e exact asa cum am spus in titlu. ploua. dar intr-un stil metodic, gospodaresc. cerul s-a uniformizat a ploaie si lumina puternica a seninului si a soarelui s-a transformat intr-o versiune modesta, gri. ploaia nu-l opreste totusi pe baiatul din dreapta mea sa dea cu lac o cabanuta dintr-un lemn roscat. canta vaya con dios. constantenii au decis ca e timpul sa urce in masini si sa mearga acasa. eu raman. sa ascult ploaia care cade si uda discret pernele asezate pe fotoliile de ratan.

buy me with a cofee…

in viata, tot ce mi-am promis solemn ca nu se va intampla, tot ce mi-am jurat amarnic ca nu voi face, s-a intamplat si am facut. partea buna e ca ajungi sa fii destul de greu de surprins. neplacut surprins. cine este fara pata sa arunce primul piatra. dar, stii, daca exista cineva fara pata, acela cu siguranta nu va arunca piatra niciodata.

imi plac la nebunie povestile. si oamenii. povestea lacului usor roscat de pe lambriul sau pfl-ul sau ce o fi ala. povestea barbatului care a divortat acum cateva saptamani si care inca o mai iubeste pe ea. povestea supraveghetorului de piscina. povestea batranei care strange bani pt lemnele de iarna. ca de foame rabda, dar de frig nu poate sa rabde. povestea blondei cu picioare frumoase si cu ochi albastri – ti-am zis eu? – care a promis un concurs de tricouri ude. apropo de tricouri ude, am gasit azi plaja de nudisti. exibitionism, nevoie de spectacol, confort, nepasare. cui ii pasa in definitiv?

sa revenim la povesti. in timp ce ploaia s-a intetit. povestea lui marean din dilema. povestea unui mojito. povestea salvamarului care se uita agale spre mare. povestea anastasiei, nu aceea celebra, ci una ceva mai autohtona careia eu ii arat de zor muntii. si ea imi spune ca nu vede niciun munte. ca in fata e marea. si eu ii spun sa se uite bine si cand vede muntii sa ma anunte. anastasia tocmai mi-a dat un covrig cu mac si vanilie. ea a spus ca nu e cu vanilie. dar e doar un copil. are 7 ani. ce poate sa stie un copil de 7 ani despre vanilie? a venit sa imi spuna ca parca vede si ea muntii. n-am fost pe faza sa ii raspund ca acum nu mai poate sa ii vada, ca ii ascunde ploaia deasa. am mangaiat o pisica si mi-am adus aminte de iubirea felina a vietii mele – si nu sunt cuvinte mari🙂 – flafi.

azi ma voi uita la meci si voi manca niste seminte de floarea soarelui. ca un microbist care se respecta.

nu ma deranjeaza ploaia. nu simt nevoia vreunei extravagante care sa-mi demonstreze ca nu ma deranjeaza. pur si simplu nu ma deranjeaza. e fain si cand ploua la mare.

va pup,

c cea acvatica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: