mi se spunea blondi

plecata in viata

In Jurnal călător on Iulie 4, 2010 at 14:36

cine?

bernarda, blondie, cri… n-are nici cea mai mica importanta cine. eu.

unde?

la mare, la etajul unei terase, de unde am o privire de anasamblu … atotcuprinzatoare asupra ei.

cum?

se achizitioneaza una bucata motocicleta albastra. se fac de urgenta toate demersurile birocratico-admistrative si se porneste intempestiv la mare. uite asa. ca si cum ai merge pana la magazinul din colt sa cumperi paine. doar ca pornesti la un drum de vreo 400 si de km. so what?

de ce?

hmmm… tot libertatea, bat-o vina. sau goana, sau spleenul, sau plictisul sau necesitatea unui bronz cat mai autentic. cred ca nici asta nu conteaza.

cateva imagini

o persoana intr-o camasa lunga, barbateasca, avand pe fata topping de la gogosi: caramel, ciocolata si neaparat zmeura.  o mana intinsa: dati-mi si mie cativa banuti sa bag benzina in motocicleta. o adulta tipand pe plaja ca s-a saturat de atata plat, ca vrea un copacel, un munte, o denivelare cat de mica.

stau si ma gandesc daca sa ma apuce si pe mine amocul. se pare ca lumea nu vine la mare sa se odihneasca sau sa se relaxeze. lumea vine sa ia tot soarele, tot bronzul, sa se agite din cauza copilului care a luat si el tot soarele si alearga fara oprire printre sezlonguri. lumea vine sa evadeze, dar trebuie sa aiba o perioada foarte bine delimitata ca sa poata face acest lucru. daca totul e pe o perioada nedefinita, devine o problema. da oare eu ce o sa fac tot timpul? nu ma intelegeti gresit, toata lumea care nu e in acest moment la mare, ar vrea sa fie la mare. dar asta mai ales pentru ca nu e un lucru extrem de facil si, si daca ar fi asa, totul ar fi clar delimitat. daca te-ai afla la mare fara niciun scop, fara nicio tinta si, mai ales, fara un deadline – trebuie sa adun totul in acest sfarsit de saptamana sau in aceste 10 zile, doua saptamani – daca nu ai beneficia nici de o gasca excelenta in a-ti abate gandurile si a le indrepta cel mai probabil pe cararile bachice, concluzionand, daca ai beneficia de toti acesti daca, s-ar putea sa simti cealalta parte a libertatii, cea dura, de esenta tare. de fapt, nu motorul te face fericit. nu marea, nu nispiul, nu soarele. tu singur porti fericirea sau nefericirea. dar de obicei nu putem suporta ideea asta. e fain ca alergam aici, gonim cu sufletul la gura, ca sa ajungem mai repede, sa prindem soare cat mai mult, de obicei mult mai mult decat ne trebuie, asa cum umplem 4, 5 farfurii cand suntem la all inclusive – ca daca tot am platit – si aici incercam sa ne relaxam si apoi ne uitam disperati in jur, and now what?? cand ne dam seama ca e prea de tot, ne tinem lipiti de telefonul mobil, incercand sa refacem toate legaturile pe care tocmai ne-am chinuit sa le uitam cateva momente venind la mare.

gata cu partea pseudofilosofica. aveam prea multe idei si mi-e si frica sa recitesc amalgamul bizar pe care l-am incredintat virtualei hartii cat de repede au avut dexteritatea necesara degetele mele alergand pe tastatura.

audio-video-olfactiv

un nuc cred ca este cel din dreapta mea. cu crengile atingand un acoperis de lemn. o pancarta cu 1000 de moduri de a deschide o bere. umbrelute din paie. cateva baldachine. 5 teancuri de sezlonguri in jurul unui cort verde. casuta salvamarului. umbrele verzi. un tip pe un balcon, cu picioarele asezate pe o bara de langa niste ghivece cu flori, cu o scobitoare intre dinti. muzica habar n-am de care, da linistita si digerabila. miros moderat de mare.

gastronomice

mi-e foameeee!

concluzie

niciuna. la ce atatea concluzii? bine, hai, una singura: ieri m-am busit cu masinutele. a fost genial.

va iubesc,

bernarda cea bezmetica si de pe-acum bronzata

Anunțuri
  1. sa spun drept, eu nu stiu cum am putut trai atata vreme departe de mare ….
    acum ca sunt inconjurat de mari si de oceane, totul pare atat de mare, de linistit, de placut …
    mai nasol cand ploua si e frig, si aerul foarte umed

    acum ca e iarna la noi, tocmai am avut un weekend bestial. E toiul iernii, un fel de inceput de ianuarie, si au fost 12 grade ziua, un soare nemaipomenit, cu plimbat in pantaloni scurti, micul dejun pe plaja. E adevarat ca putin zgribulit si cu polarul pe mine, dar admirand surferii, si sorbind albastrul din ochi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: