mi se spunea blondi

scurt metraj

In Jurnal cultural on Iunie 29, 2010 at 20:06

o masuta mica pe care se afla o ulcica si un bat. o masa mare, cu 6 scaune langa ea, trei de o parte si celelalte de cealalta. acordurile duioase de inceput. start. prima replica. vocile inregistrate suna cu totul altfel decat in realitate. mai ales vocea proprie. suna cumva straniu. intreband fara sa astepte vreun raspuns, dand directive, enuntand adevaruri implacabile, stiindu-le pe toate mai bine ca oricine. voce usor cantata. usor tipata pe alocuri. destul de tragica si de patrunsa. cu hohotele de plans de final.

si cu aplauzele de rigoare.

ps. relatarea de mai sus este scrisa in timpul audierii inregistrarii piesei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: