mi se spunea blondi

repetitii

In Jurnal de zi cu zi on Iunie 21, 2010 at 19:46

incepe sa imi iasa finalul. poate inca nu e lacrima, dar incepe sa fie disperarea. apare starea cu pricina. dispar inhibitia si arta pur declamativa de genul: eu vreau sa va impresionez pe voi cu cata simtire am … dispare orgoliul. ce ciudat, ca sa fii foarte bun, trebuie sa nu te mai simti foarte bun. de fapt, trebuie sa nu te mai simti nicicum. trebuie doar sa simti. atat. si din ce in ce mai mult. si atunci apare si lacrima.

incep sa imi iasa si convorbirile telefonice competente.

viata e cel mai fain lucru care ni s-a intamplat si care ni se intampla. doar ca de cele mai multe ori nu ne dam seama de treaba asta.

din nou putin haotic, nu? incepe sa fie o stare de fapt.

va iubesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: