mi se spunea blondi

cugetari

In Jurnal de zi cu zi on Iunie 13, 2010 at 13:40

nu e prima data cand gandesc si enunt acest lucru, dar ideea capata din ce in ce mai multa coerenta in mintea mea. nu suntem fericiti gratie lucrurilor care ne vin din exterior. suntem fericiti gratie noua.

la prima vedere pare un cliseu.

la a doua vedere pare o gratuitate. sa trecem peste aceste doua vederi.

un om singur se gandeste ca e nefericit ca e singur si ca un partener/ o partenera l-ar face cu siguranta fericit. in majoritatea cuplurilor, fiecare din ei se gandeste ca ar fi mult mai fericit singur.

cel care se plimba singur prin casa lui si nu aude nici un zgomot in afara de cele produse de el, care nu are nicio pofta sa se aseze de unul singur la masa, care nu mai gaseste nimic interesant de facut pentru ca are timp sa faca orice, se gandeste ca un copil sau poate chiar mai multi l-ar face cu siguranta fericit. cuplurile care au un copil, care nu pot sa manance in acelasi timp la masa, pentru ca unul trebuie neaparat sa aiba grija de copil, care au nervii intinsi la maxim, sunt obositi, epuizati si gandesc ca viata lor nu le mai apartine deloc, acele cupluri ar spune ca cineva care nu are grija copiilor este cineva fericit.

toata lumea isi doreste in teorie libertatea. putini sunt insa cei care chiar intind mana sa si-o ia. libertatea e ca un fruct parguit, aflat in varful copacului, dupa care fiecare tanjeste, dar despre care aproape fiecare gandeste: lasa ca o sa te culeg cu siguranta la anu’. si mai putini stiu ce sa faca atunci cand au capatat-o. si asta deoarece nici macar libertatea nu este ceva exterior. si libertatea este in noi. asa cum frustarea e in noi. asa cum rabdarea e in noi. asa cum tristetea si fericirea sunt in noi. sau nu sunt.

cred ca aici exista dihotomia esenta versus superficialitate.

esti esenta, daca gasesti in tine resortul tuturor starilor de mai sus.

daca proiectezi totul in afara: ma scoate din rabadari copilul, m-a enervat mama, mi-a taiat nebunul ala calea, si atunci esti esenta… da putin mai de suprafata…

  1. Libertatea este esentialul prin care poti atinge viata, prin care poti atige cerul albastru, copacii, pasarile…

  2. Şopteşte-mi despre libertate
    Numai eu să aud adevărul
    Ca o frunză uscată plutind
    Peste lume.

  3. O femeie.

    Exista o femeie. Evident, ma iubeste, dar poate ar fi mai bine daca m-ar
    si uri, acest lucru ne-ar uni mai tare. De, ar fi ingrozitor daca
    intr-o buna zi mi-ar arata usa ! Tocmai de
    aceea trebuie s-o inlantui de mine, indiferent cum, dar foarte tare.
    Daca-i nevoie, o umilesc. Sau ea pe mine. O intreb cum e mai bine. Nu-mi
    da un raspuns clar. In orice caz, jucam impreuna la Loto. Sa nu mai lungim vorba: de iubit ma iubeste, cred ca ma si uraste destul
    de mult, dar ar trebui sa stiu daca o plictisesc. Daca s-a saturat de
    mine. Daca-i satula pana-n gat de mine. Pana peste cap. Daca nu –
    indiferent daca ma iubeste ca ma iubeste sau nu, ca ma uraste sau nu – ,
    atunci e bine, totul continua ca inainte, ma cuibaresc langa ea in pat,
    imi bag capul intre coapsele ei, ma asez langa ea la bucatarie, bem
    impreuna un paharel de vin, ne uitam impreuna la televizor (duminica
    dupa-masa la Zorro), o delectez cu lecturi, ii citesc (din proza
    umoristica a lui Karinthy, iar mai nou din Rata salbatica a lui Ibsen), e
    adevarat, de plimbat nu sunt dispus sa ma plimb, dar o ajut la educatia
    copiilor, un barbat la casa omului, ii dau banii pe care ii castig, in
    schimb daca da, daca s-a plictisit de mine, daca-i satula pana-n gat de
    mine, pana peste cap, atunci trebuie de-ndata sa iau masuri. Spaga,
    mituire. Constrangere si impunere: pe cai ! („daca o adiere m-ar ajuta
    s-o incalec, nu m-ar putea smulge nici furtuna.”) Despre umilire si
    umilinta am amintit deja. Orice, numai sa ramana. Nu pot sa stau cu
    mainile-n san, chiar daca-i vorba de sanii ei. Numai in ea ma pot
    consola. (Desigur, dupa atatea tradari,nici ea nu mai este, nici eu nu
    mai exist, exista doar faptul ca ramane. Pai doar asta am vrut, sa
    ramana, sa existe ramanere.) Peter Esterhazy.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: