mi se spunea blondi

gandim labirint, suntem labirint…

In Jurnal de zi cu zi on Iunie 10, 2010 at 06:51

pe peretele din spatele domnului care citeste concentrat un ziar si care are la mana un ceas de firma, curge apa.

ce fain ar fi daca ar lasa ziarul sa cada, s-ar ridica si si-ar propti mainile pe peretele cu pricina. si apa ar fi un pic deviata din drumul ei si i-ar cadea peste ceas(ul evident acvatic) si peste costum(ul asisderea de firma).

param.

nu stiu daca mi-a citit gandurile. dar cert este ca a plecat. oare sa merg eu spre peretele respectiv? mai bine nu. ceasul meu nu este acvatic.

  1. zorba, mai stii?

    „Puţini au harul de a trăi cum se cuvine clipa. Nu de-a se bucura mărunt, grăbit şi speriat de ea, în umbra morţii. Ci de a face din prezent, care e singura realitate, ceva mai mult şi mai puţin decît o întîmplare: act, contemplaţie şi pasiune, plin de puterea ce şi-o trage, cu rădăcini şi ramuri mari, din tot ce-a fost şi credem că va fi, dar mai ales din forţa lui internă de-a fi cu-adevărat şi de-a-şi ajunge, după măsura adevărului şi a iubirii puse-n el.”

    Petru Creţia, Norii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: