mi se spunea blondi

zilele Sfântu Gheorghe

In Jurnal de zi cu zi on Aprilie 26, 2010 at 08:15

În centrul oraşului. Cu lume multă, cu agitaţia de rigoare, dar cumva fără panica şi stresul caracteristice manifestărilor de acest gen. Obiecte de artizanat, obiecte din piele, costume populare secuieşti, obiecte din lut, viu colorate, tarabe cu mici, cârnăciori, frigărui şi ciolan, cu bere la dozator – mi-am adus inevitabil aminte de vremurile de odinioară când eram în faţa dozatorului şi abia aşteptam să spun: hai la bere, neamule🙂, langoşi cu brânză, caşcaval, usturoi, mărar, ciocolată şi scorţişoară, marzipan cu straciatela şi mac – am numit doar cele două delicatese cu care subsemnata şi-a delectat papilele gustative. Scena mare cu o sonorizare care mai că acoperea tot parcul, hotelul Bodoc dezafectat, cu geamuri sparte sau lipsă, scena ceva mai mică de lângă magazinul Sugas unde se interpretau scene de cabaret. Prezentările de pe scenă erau făcute biling, română şi maghiară. Scenetele – doar în maghiară.

Scurtă divagaţie pe tema xenofobiei.

Care în general nu are niciun fel de bază reală. Ungurii sunt aşa şi aşa, ştiu eu foarte bine. De unde ştii? cunoşti suficient de multe persoane încât să poţi face o regulă şi să fii convins că ai cunoştinţe temeinice pe această temă? În fond şi aici totul se concluzionează succint: ştiu foarte bine din auzite… no comment. E de fapt boala de care cam suferă societatea noastră.

Etichetatul.

Şi, în multe cazuri, nici măcar etichetatul pe baza vreunei experienţe cât de superficiale dar directe. Nuu, etichetatul pe baze absolut eterice. Ce bine ar fi să se vorbească doar în cunoştinţă de cauză. Şi să se emită judecăţi de valoare de … valoare… sau să nu se mai emită deloc.

Oricum, mi-a plăcut mult replica prietenei mele într-o discuţie cu un român care se gândea ce caută ungurii la noi în ţară. De ce nu merg la ei. Ea l-a întrebat: „tu ştii unde sunt mormintele străbunicilor tăi?” Răspunsul lui a fost ambiguu: „păi…” La care ea a continuat: „mormântul străbunicilor mei e la Prejmer.” Deci, unde să plece?

Concluzie: Am căutat în disperare pe la toate tarabele langoşi cu varză sau cu carne. Nu erau. Aşa că am ales din gama de produse disponibile un langoş cu usturoi, brânză şi caşcaval. Delicios.

  1. Cred ca a fost tare fain. Langosul cu varza este preferatul meu. Ce pacat ca nu ai gasit. Dar kurtos kolac era? Ca doar ei l-au inventat🙂

    Si ce concerte au fost? Cine a cantat? Ce alte noutati au mai fost?

    Please, mai multe amanunte pentru cei ce nu au fost.

    • evident ca se facea la greu kurtos kolac. slavă domnului că măcar desertul ăsta l-am sărit🙂
      mai multe informaţii nu deţin. am prezentat succint doar datele culese de mine nemijlocit.
      ştiu doar că duminica urma să fie un foc de artificii.

  2. vineri a concertat PUYA, iar sambata BAD BOYS BLUE :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: