mi se spunea blondi

în loc de concluzie

In Jurnal cultural on Aprilie 20, 2010 at 10:32

În Shogun, Toranaga se gândeşte dacă să i-o dăruiască pe Kiku-san (curtezană de prim rang) lui Omi-san, un tânăr absolut promiţător, care era îndrăgostit cu o patimă total nejaponeză, dar altminteri autentică şi cât se poate de umană🙂, de ea. În final, Toranaga decide să nu îi facă acest cadou lui Omi-san. Tânărul acceptă cu o supunere desăvârşită decizia stăpânului său, înţelegând cadoul mult mai mare care i-a fost făcut: liniştea interioară, anihilarea călcâiului lui Ahile. Kiku-san ar fi fost unica şi cea mai mare slăbiciune a lui Omi-san. Nemaifiind ea prin preajmă, el devine absolut invulnerabil. Refuzându-i obiectul adoraţiei/ dragostei/ patimii, Toranaga i-a făcut de fapt cadoul suprem: invincibilitatea.

Interesantă scenă. Deşi puţin străină mie. Pentru că ştiu clar ce aş alege, definitiv şi ireversibil: invulnerabilitatea patimii…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: