mi se spunea blondi

un fel de-a mai sfârşi, cea mai frumoasă zi

In Jurnal de zi cu zi on Aprilie 16, 2010 at 09:16

Motto:

„la bărbaţi e altfel: am cum să te ajut ? NU, atunci ce vrei de la mine? am cum să te ajut ? DA, zi ce trebuie să fac!

dar nu …. blondele, roşcatele, brunetele, o întorc pe toate părţile, desfac firul în 10, în 20 şi tot aşa. Şi apoi se mai şi miră… „

am învăţat că puzderia de gânduri e nemaipomenit de bună. Dar doar dacă le poţi preface în gânduri mărgele şi le poţi înşira pe aţă şi apoi deşira cu nonşalanţă şi apoi privi cum sar pe parchet şi se răspândesc pretutindeni. Şi să nu te deranjeze asta. Şi ce dacă imaginea şiragului a fost doar evanescentă… nu contează…

contează picăturile de ploaie care îţi cad pe faţă, atunci când îţi dai capul pe spate să le simţi căzând de-a dreptul. Contează erupţia rotundă de flori pe copacii albi sau roz sau cu puţin mov. Contează dreptunghiul de cer, văzut prin dreptunghiul de geam unde nori de cele mai diverse forme şi nuanţe se târăsc agale în noapte. Contează jocul de lumini roşu, verde cu roşu şi cu albastru, verde cu albastru, albastru şi din nou roşu. Din sauna umedă. Şi muzica pe care nu o cunoşti, nu o înţelegi, n-ai auzit-o niciodată, cine ştie dacă o s-o mai auzi. Dar pe care o simţi… contează cântecul pe care l-ai auzit într-o seară. Şi ce dacă totul a fost ca şi cum ai căuta o poză într-un album, ai găsi-o, ai scoate-o de-acolo, te-ai uita câteva momente la ea, ai pune-o la loc şi ai închide albumul. End of story. Banal? Poate. Şi ce dacă. A fost banalul meu.

Gândurile sunt bune, câtă vreme se prezintă ca nişte bomboane de ciocolată, ca nişte m&m delicioase, care nu îţi ţin de foame, care nu au consistenţă nutritivă, dar te alină atât de frumos. Cu gândurile se pot forma bucăţi de gânduri, bucăţele de gânduri, praf de gânduri, pulbere de gânduri. Fină… ca petalele florilor galbene care îmbracă ostentativ de-a dreptul respectiva planta din grădina blocului. Cu gândurile se pot face gânduri complexe şi mai complexe, raţionamente, scenarii. Şi ar putea fi aşa, dacă nu ar fi cu siguranţă altfel, deşi totuşi parcă…

mă gândesc că aş putea să te ajut şi să îţi dau ochelarii mei de înot, de cal sau cei cu prismă.

Am învăţat că dacă simţi, simte, fără să te întrebi de ce sau cum sau cât sau… ştii ce, fără să te gândeşti. Simte şi atât. Nu contează cât va dura. Nu se ştie nici dacă va dura. Dar e neesenţial. Gânditul e responsabil cu chestiile astea. Şi de-ia e aşa de agitat şi de nefericit. Simţitul e doar acum şi aici. Şi asta e tot ce avem. Şi asta e tot ce contează.

Un fel de-a mai sfârşi cea mai frumoasă zi…

Dacă nu poţi să-l simţi pe celălalt, nu te consola/ amăgi/ mulţumi gândindu-te că s-ar putea să îl cunoşti. Poate că nu ştii absolut nimic. Fără ranchiună. 🙂

  1. Exagerezi amice trubadur !

  2. Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
    Înnebunitele ploi şi ploile calme,
    Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
    Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
    Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile.

    E-n aer miros de dragoste viu,
    Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
    Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
    Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
    Şi eu te aştept.
    Doar tu ştii –
    Iubesc ploile,
    Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
    Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: