mi se spunea blondi

vegas

In Jurnal călător on Aprilie 15, 2010 at 13:45

Vegas.

A apărut brusc, după ce am mers muuult şi bine prin deşert. Şi era doar soare nesfârşit şi senin nesfârşit şi nisip sub formă de moviliţe, dealuri şi chiar munţi. Greu de crezut că ar putea exista o aglomeraţie urbană (şi încă ce aglomerţie urbană), ţâşnind din peisajul respectiv. A apărut brusc. Şoseaua s-a transformat în vreo 7, 8 benzi pe acelaşi sens care mergeau cot la cot pe un pod, până când au început să se spargă, asmenea unui imens evantai, pe care îl deschide ferm o mână grăbită. Am găsit cu uşurinţă hotelul. Cu recepţia sub formă de cazino, evident. Primele cazinouri le văzusem în Atlantic City, pe cealaltă coastă a Americii (călătoriile îţi conferă agreabilul avantaj de a face cu uşurinţă aprecieri geografice suficient de exacte). Cazinoul este fascinant pentru că nu are geamuri. Acolo e doar zgomotul specific maşinilor şi lumina artificială. Mereu aceleaşi zgomote, aceleaşi lumini, aceeaşi lume. Destul de pestriţă de altfel. O curiozitate: există şi hostese care au binişor peste 65 de ani. Motivul ar fi ceva legat de sindicatele foarte puternice din vegas. Erau foarte interesante acele apariţii ale unor doamne care fuseseră la vremea lor nişte frumuseţi. Dar a căror vreme trecuse de imediat jumătate de secol.

Oraşul are aerul de vacanţă al unei staţiuni imense. E ca şi cum acolo mergi pentru o perioadă determinată de timp şi apoi pleci. Vegasul ziua e un oraş. Vegasul noaptea e altul. Vegasul noaptea explodează într-o autenticitate a kitchului. Ai micul paris, micul new york, fâtânile belagio, un mountagne rousse în faţa micului new york vis-a-vis de cafeneaua hard rock cafe.

Totul reprodus în cele mai mici detalii şi luminat în cât mai multe culori. Care se schimbă în permanenţă, asemenea manetei de la maşina de joc, de care se trage non stop. Poate nu chiar non stop, pentru că şi în vegas a început – zică-se, a se simţi criza. Şi hotelul cu obelisc şi capelele de oficiere a căsătoriilor şi pisicinele de la mai fiecare hotel. Şi zgomotele şi agitaţia şi dansul apelor pe ritmurile muzicii şi numele pompoase şi clădirile grele şi pretenţioase (cazinoul Caesar Palace, cazinoul Monte Carlo) şi căldura. Viaţa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: