mi se spunea blondi

puţin dincolo de dincoace

In Jurnal de zi cu zi on Aprilie 9, 2010 at 06:48

Hohotele de plâns au aceeaşi consistenţă ca şi cele de râs. Pot fi la fel de zgomotoase, la fel de voluptoase, la fel de amare, pe cât sunt celelalte de dulci. Dar, în modul, aceeaşi esenţă cu altă aromă. Şi da, ai dreptate, nu contează.Veneau în rafale, rostogolindu-se lin, deformau faţa în grimasa specifică (există oare şi feţe pe care plânsul să arate frumos?), o udau cu lacrimi grăbite şi amar sărate. Cine îşi asumă de partea cealaltă a miezului nopţii, cine îşi asumă hohotele, cine le gustă pe toate, cine se îneacă devorându-se şi înfruptându-se hulpav, trebuie să ajungă la fel de onest şi într-o parte şi în cealaltă. Spune-mi ce ai? Nimic, nimic, nimic… atunci, de ce ridici tonul? De ce ţi-ai contorsionat trăsăturile feţei ca o tipă de la circ care-şi pune nonşalantă picioarele după cap? de ce ţipi, domnule, de ce? De ce mergi cu 275, fluturaşule? Pentru că eşti absolut bezmetic?? Şi mai ales, de ce mergi singur cu 275? De ce nu gonim împreună către locul unde acul kilometrajului se instalează în zona marcată cu roşu pe kilometraj? Taci, nu spui nimic. Ai căzut doar în genunchi în mijlocul drumului. Ce faci? Te rogi? Implori? Echilibrul e absolut instabil şi plânsul s-ar putea să hohotească în râs. Păi n-ai spus tu că eşti o doamnă? Şi că o doamnă rămâne doamnă şi în şanţ? Şi ce vrei, să mă târăsc în şanţul ăla să-ţi demonstrez? Ştii ce, n-am timp de demonstraţii, n-am chef de demonstraţii, n-am răbdare de demonstraţii, dă-mi mai bine pagina ta să copiez de pe ea şi să scriu timid un q.e.d în josul ei. Sau nu îmi mai da nimic. Nu îmi mai demonstrez nici măcar mie nimic. De mult. Ştiu. Sau nu ştiu. Mă surprind. Sau nici nu mă mai surprind. Uite, mă târâi şi în şanţ. Şi ce dacă ai plecat de mult şi eu perorez la lună? Şi ce dacă am cearcănele imense, că nici măcar rama de ochelari nu le mai poate ascunde. Pleacă, fugi, înspăimântă-te, plafonează-te, caută ceva mai terestru, mulţumeşte-te să fii pur şi simplu gay, You know, it’s ok to be gay. Şi nu doar pentru că rimează. Ştii ce, las-o baltă. La un moment dat somnul va coborî pur şi simplu şi ne va arunca în braţele lui. Şi vom avea parte de fărâma de afectivitate/ afecţiune (spuneai că sună mai româneşte, nu? :-)) pe care era gata gata să o cerşesc patetic. În loc de asta, am păpat tot, mi-am luat jucăriile şi am plecat tai.

  1. dacat sa faci cearcane mai bine pui 3 rufe intr-un wolfskin, te sui pe trotineta si mergi in uk dupa el sa va fluturiti vesnic. Eu zic ca merita macar pt feelingul de a conduce pe contrasens, ca un fel de depasire continua. Parerea mea – daca imi permiti. Si inca ceva: ‘cause gay is happy and happy is gay.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: