mi se spunea blondi

pascale

In Jurnal de zi cu zi on Aprilie 6, 2010 at 10:05

„Cristos a înviat.”

„Bine a făcut!”

Replica îi aparţine bunicii mele, care stătea pe canapea (o băncuţă de lemn aşezată în faţa casei), în momentul în care a trecut un om pe uliţă. Şi omul a rostit: „Cristos a înviat.” Bunica, nonşalantă, fără pic de ironie a răspuns: „bine a făcut”, iar omul respectiv nu îi mai vorbeşte nici în ziua de azi…

După amiaza de vineri (cea mare) promitea a fi una calmă. Şi chiar a fost. Excesiv de calmă. Asta după ce am constat că ţeava de plastic care venea din coloana de apă era fisurată. Instalatorul a decretat că are un por. Eu cred că avea o mulţime, pentru că era asemeni unei fântâne arteziene în miniatură. Doar că făcea treabă nevăzută, undeva în spatele chiuvetei, udând peretele, blatul şi umflând parchetul. Ei, bine, ţeava trebuia tăiată. Dar, pentru a face acest lucru, trebuia închisă toată coloana de apă rece a blocului. Caută administratorul, roagă-l să închidă coloana, aruncă metri cubi de apă în speranţa că se vor goli ţevile. Între timp, a fost defăcut şi abajurul de pe hol (becul se arsese de câteva zile) şi s-a rupt un picioruş de la abajur, în aşa fel încât abajurul nu a mai putut fi pus la loc. Am montat un bec mare şi galben şi am lăsat abajurul pe masa din bucătărie. Acela a fost momentul în care mi-am zis că ar fi cazul să merg în pat şi să nu mai fac absolut nimic. Până la urmă m-am mulţumit să mă aşez în sufragerie pe fotoliu şi să citesc. Seara s-au terminat cu bine lucrările la mini fântâna arteziană din apartament. Şi a urmat pusul mobilei la loc, măturatul, datul cu mopul… când am terminat, era deja prea târziu să mai merg să cumpăr nişte roşii, pentru o salată. Am găsit în schimb o pungă de semniţe de floarea soarelui şi am continuat lectura în pat, cu cojile de seminţe aliniate riguros pe o coală de a4.

Apoi au venit brusc sărbătorile. Am făcut ouă roşii, am mers la slujbă, am cântat răspicat „cristos a înviat” (poate puţin cam sus), am mâncat friptura de miel la tavă. Constat că trece timpul şi că devin om mare, pentru că încep să îmi schimb gusturile culinare. Îmi place ciorba, ador friptura de miel, mai nou am început să cochetez şi cu drobul.

Am avut un musafir alb, cu urechile foarte roz, pe care l-am botezat Nilă. (Nu i-a spus nimeni aşa cu excepţia mea). A fost închiriat pentru două zile, după care s-a întors la mămica lui.

N-au fost excese. A domnit un calm prietenos, o linişte domestică, un fel de fericire casnică. Asemenea braţelor pline, cu mânecile suflecate, ale gospodinei care tocmai a terminat de trăbăluit.

  1. Adevarat A Inviat!
    si numai bine la toata lumea.

  2. Astazi in sufragerie
    Dormitau pe-o farfurie
    Necajite si manjite
    Zece oua inrosite.
    Un ou alb abia ouat
    Cu mirare le-antrebat
    „- Ce va este fratioare
    Ce va doare?
    Nu va ninge
    Nu va ploua
    Stati gatite-n haina noua
    Parca, Dumnezeu ma ierte
    N-ati fi oua…”
    „- Suntem fierte!”
    Zise-un ou rotund si frez
    Langa pasca cu orez.
    Si schimbandu-si brusc alura,
    Toate-au inceput cu gura:
    „- Pan’ la urma tot nu scap”
    „- Ne gateste de parada”
    „- Ne ciocneste cap in cap
    Si ne zvarle coaja-n strada”
    „- Ce rusine! Ce dezastru!
    Preferam sa fiu omlet”
    „- Eu, de m-ar fi dat la closca,
    As fi scos un pui albastru”
    „- Si eu unul violet”
    „- Eu mai bine-ar fi sa tac
    Asa galben sunt, ca-mi vine
    Sa-mi inchipui ca pe mine
    M-a ouat un cozonac!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: