mi se spunea blondi

a doua zi de ziua mea

In Jurnal de zi cu zi on Februarie 24, 2010 at 09:06

trezită brusc la o oră pe care am anticipat-o ca fiind foarte înaintată. eroare, era chiar devreme,  dormisem în jur de 4 ore. şi atunci de ce mă durea capul atât de crunt, de m-am trezit din somn? am încercat să adorm din nou. exclus. am trecut în revistă conţinutul paharelor băute aseară. alternând: fanta de lămâie cu fanta de portocale. a, da şi apă minerală, că plată nu găsisem. deci, nicio picătură de alcool. m-am dat jos din pat şi am căutat un paracetamol sinus în poşetă. nurofen nu mai aveam, deşi îmi spusesem de câteva zile că ar trebui să cumpăr. m-am târât până în bucătărie, am tăiat cu o mână tremurândă grapefruitul, portocala şi lămâia pe care le mai aveam. le-am stors. în final, am simţit o empatie bruscă pentru cojile de citrice de pe masă. aşa mă simţeam şi eu. am băut freshul şi m-am întors în pat. capul îmi era mai tulbure ca niciodată. am adormit. m-am trezit. am adormit din nou. durerea mi-a mai cedat puţin. când m-am trezit de-a binelea, lucrurile erau foarte limpezi: răcisem. rău. şi mi-am adus aminte de toate mailurile cu: vine, o priveşti cu ochi umezi, înceţoşaţi, te înfierbântă, te lasă fără suflare… răceala, desigur. aşa. şi eu am zis ca asta va fi tot. dar nu. spre exemplu n-am putut să dorm mai mult de 2, 3 ore, pentru că mă trezeam din cauză că nu mai puteam să respir. de suflat nasul în şerveţele, nici vorbă. aveam deja rană. aşa că dă-te jos din pat, du-te la baie cu viteza melcului anesteziat, suflă-ţi nasul cu disperare şi apoi bagă-te la loc în pat. deşi e mult prea cald. şi am transpirat. dă-te iar jos. mergi până la centrală. opreşte-o. du-te în pat. şi toate astea cu un cap ceva mai limpede, dar nu limpede de tot, cu un corp zdrobit de osteneală. ibuprofen, coldrex, olynth, vin fiert, ţuică fiartă, portocale, banane, kiwi, lămâi, somn, tuse, papile gustative devenite total indisponibile. am mâncat o banană. era ca un fel de burete fin. un kiwi, ca un fel de burete ud. nu mai aveam niciun gust. am încercat să miros ceva. (ca în acel banc de acum o mie de ani: „imaginează-ţi, câinele meu nu are miros”.” şi cum miroase?” „groaznic”. ) nimic. vreau ceiuţ. şi freşulică. şi să respir normal. şi să nu mă mai trezesc din somn că mă sufoc. şi să zburd pe-afară că s-a făcut frumos. în loc de asta, consemnată la domiciliu, în pijamale, cu nişte cearcăne cât roata carului sub ochi, cu o voce atât de sexi, că nu m-a recunoscut nimeni din prima la telefon. mda, am răcit un pic…

  1. cri draga, n ai auzit de aspirina saracului?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: