mi se spunea blondi

despre preferinţe … umane

In Jurnal de zi cu zi on Februarie 12, 2010 at 07:27

nu îmi aduc aminte dacă nu cumva am mai scris despre teza cu pricina. am şi răsfoit scurt paginile blogului, dar nu am găsit nimic de genul.

so, cu riscul de a mă repeta. asumat🙂

am crezut cea mai mare parte din viaţa mea că mie îmi plac oamenii misterioşi, cei prea puţin comunicativi, cei care ascund ceva tenebros în trecutul lor, ceva ce urmează să fie scos la iveală, revelat, după multă trudă, după ce persoana respectivă învaţă să capete încredere picătură cu picătură şi apoi urmează – atunci când se va simţi cât de cât pregătită – revelaţia secretului cu pricina. după care – munca umanitară de artizanat de refacere a structurilor sufleteşti profund deteriorate ale acelei persoane. bla bla bla… deşi, cu onomatopeele acestea mă ironizez exclusiv pe mine. ai avantaje să crezi aşa ceva. te simţi superior, măgulit în orgoliul tău, de neînlocuit…

ei bine, nu mai cred asta. îmi plac oamenii veseli, spontani, optimişti, calzi, deschişi. pe care nu trebuie să îi … ajuţi. (ca şi cum chiar ai putea să faci aşa ceva de-adevăratelea. dar despre asta, altă dată.) care vorbesc şi care nu se uită neîncrezător când tu le spui că va fi bine. ci aprobă din tot sufletul.

în fine, chestiune de optică personală şi de perspectivă. sau chiar de schimbare drastică a perspectivei.

  1. pacat pt ca joci sau te prinde bine rolul unei maici tereza adolescentine

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: