mi se spunea blondi

guma de mestecat. dilema

In Jurnal de zi cu zi on Decembrie 22, 2009 at 07:26

Motto: n-am înţeles niciodată cum de pot fi lipite gumele de mestecat pe partea din interior a scaunelor. până într-o zi…

un spaţiu de la subsol. ca un fel de depozit. cu câteva lucruri bizare: un dulap suspendat, cu două uşi, de mânerul uneia dintre ele atârnând un prosop galben cu dungi albe, o casetă cu patru neoane, aşezată pe perete, nu pe tavan şi într-o poziţie verticală, în aşa fel încât ai senzaţia că acolo este o fereastră adevărată, o ţeavă groasă care se termină brusc în mijlocul camerei şi, piesele de rezistenţă, o canapea şi două jilţuri, îmbrăcate în catifea galbenă şi cu mânerele din lemn sculptat artistic şi minuţios. evident că se vede pe ele patina timpului (catifeaua este uzată, lemnul scorojit pe alocuri), dar farmecul s-a păstrat intact. ocup unul din cele două jilţuri, mă cufund în el (admirând nu doar aspectul estetic de mare efect, ci şi confortabilitatea neaşteptată) şi mă pregătesc de recitat. în acel moment îmi dau seama că guma de mestecat cu aromă de fructe tropicale mă va încurca. ar trebui  să o arunc. în încăperea de la subsol gen depozit nu se vede niciun coş de gunoi. în geantă nu am niciun şerveţel. în buzunar nici atât. şi mai este şi destul de multă lume. ce fac cu guma? mă gândesc să o înghit. apoi îmi aduc aminte de tata care spunea că nu avem voie să înghiţim guma de mestecat, că o să ni se lipească maţele. acuma, greu de crezut că voi suferi de ocluziune intestinală.. dar mă decid că, totuşi, nu o voi înghiţi. în câteva secunde va trebui să mă ridic în picioare. nu accept să se instaureze panica. şi totuşi degetele mi se încordează pe mânerul sculptat artistic al jilţului de epocă şi apoi se relaxează brusc, în timp ce mâna părăseşte lemnul şi se plimbă aparent dezinvoltă (dar în realitate perfect interesată) pe partea de dedesubt a şezutului scaunului. acolo, surpriză de proporţii. şi, iupiiiiiii, salvarea, un cocoloş mediu de gumă de mestecat, întărit şi ancorat temeinic. iată soluţia salvatoare. totul este să rămâi open minded şi să nu te panichezi. şi da, să nu îţi pierzi speranţa. în timp ce mintea mea e ocupată cu enunţarea acestor  clişee, degetele mele îmi scot la modul cel mai discret posibil bila formată din guma de mestecat din gură şi apoi o duc lângă celalaltă gumă. a mea se lipeşte docil, iar eu mă ridic în picioare şi mă avânt să recit. cu relaxarea omului care a rezolvat elegant o problemă spinoasă…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: