mi se spunea blondi

autoportret

In Jurnal crochiu on Decembrie 18, 2009 at 13:22

trebuie să înveţi să te mai temperezi un pic. cum să-ţi spun? eşti ca laserul. ca furtuna de vară care vine în trombă şi dispare brusc. rămân doar crengile copacilor scuturându-se de zor. oare a trecut cineva pe aici? eşti prea energică, prea dură, prea dintr-o bucată. prea grăbită. n-ai timp, n-ai răbdare, n-ai linişte. trebuie să te mai mlădiezi un pic, să apară misterul, să te camuflezi, să fii ca o aromă. eşti ca ardeiul iute din mâncare, de la care îţi dau instant lacrimile. fii ca un praf subtil de scorţişoară. ca o adiere, ca o părere, ca o pană, ca un fulg. tu eşti avalanşa, furtuna, fulgerul. a lovit, a plecat. poate nici n-a fost. sau şi dacă a fost? cine a simţit? cine şi-a dat seama? cine s-a dezmeticit măcar…  

mda… mică şi discretă. vorba bunicii…

păi să ne calmăm un pic, nu?

Anunțuri
  1. Poeta, melancolica si discreta! Si poate mult prea perfectionista. Din pacate lumea nu este asa cum dorim noi… prea multe provocari, prea mute incercari si prea multe reguli. De ce nu incercam sa traim mai simpu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: