mi se spunea blondi

zâmbiţi, vă rog

In Jurnal de zi cu zi on Decembrie 9, 2009 at 14:00

am început să râd. totul devine atât de bizar, încât consider că doar râsul mă mai poate salva. am trecut de nervi, de supărare, de frustrare, de negare, de vinovăţie, de culpabilizare. de mânie nebună şi de întrebări fără răspuns. de despicat firul în patru. de „da de ce”. nici nu mai caut să le transcend. se întâmplă, pur şi simplu. am făcut crize de nervi, de isterie, am plâns, am ţipat, am uzat de imprecaţii. am căutat explicaţii. m-am apărat. am acuzat. m-am apărat din nou. am tăgăduit. nu, nu se poate. de ce toate mi se-ntâmplă numai mie? am filosofat. l-am citit şi recitit pe osho. am aprins lumânări. deocamdată prafumate. beţigaşe aromate. cu aromă de vanilie şi de scorţisoară. am aprins tămâie şi m-am plimbat cu cădelniţa prin toate colţurile. am dormit cataleptic şi am avut insomnii. sâmbăta, de la 1 şi un sfert nopatea la 6 dimineaţa. am urât, am gemut, am întrebat, mi-a fost o frică terifiantă. m-am cufundat în ea. ca într-o baie la copcă. nu mi-a trecut. se spune că peştii nu au simţul limitei. adică nu ştiu ce e aia limită. adevărat. ei, bine, nu mai fac nimic. pur şi simplu, râd. cred că este deja extrem de amuzant. gâlgâitor de amuzant. hohotitor de amuzant. ca în cel mai vesel exerciţiu de dicţie cu putinţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: