mi se spunea blondi

odă lustrei

In Jurnal de zi cu zi on Noiembrie 19, 2009 at 09:02

stau în pat, cu lumina stinsă şi mă uit la lustră. şi apoi la umbra lustrei de pe perete. şi mărgeluţele roşii strălucesc în întuneric, în timp ce umbra de pe perete nu are niciun pic de strălucire. sunt doar tonuri cuminţi de gri. mă uit şi la umbra pe care o lasă farurile maşinilor care circulă pe strada cumva perpendiculară pe clădirea în care locuiesc. lumina farurilor se lungeşte din ce în ce mai mult, ca o gumă turbo, foarte elastică, până dispare brusc de pe perete. plictiseală. grea, îngrozitoare, existenţială, metafizică de-a dreptul. ai putea să îţi faci un copil. sau să-ţi dai cu ojă corai pe unghii. sau să faci câteva vizite protocolare sau de curtoazie. sau să măsori peretele unde ar trebui să vină biblioteca. sau să munceşti temeinic, sârguincios, până la epuizare şi atunci poate n-o să-ţi mai vină să te uiţi la lustră. mda. prietenei mele îi plac la nebunie descrierile din/ în romane. eu în schimb mi-am luat un săpun hand made de mango şi vanilie. revigorant. măcar pentru epidermă, dacă nu şi pentru …  scoarţa epitelială…

ps. se pare că am un admirator secret vis-a-vis de blog. s-o semnăm – s-o dăm anonimă…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: